Umor despre călărie, pagina 2
Către secolul de acum
Ce secol fost-a vreodată mai sinistru?
Ce ciumă crâncenă mai aducătoare de moarte?
Ce pedeapsă mai crudă decât aceea a Styxului
Și a lăcașului lui Pluto cel nemilos?
Ce venin mai funest decât tine,
Secol îngrozitor?
Cine, rogu-te, și-ar fi închipuit vreodată ceva mai crud
Decât otrava ucigătoare din Colchis?
Sau pedepse mai grele decât ale lui Hercule?
Semănat-au oare Erinys sau Megaera un război
Atât de crud în sânul muritorilor
Ca tine, secol criminal și perfid,
Vrednic de cuvinte de blestem?
Colo, călărețul păgân, pustiind hotarele Italiei,
Pradă lăcașurile sfinte,
Aici, cruzimea sălbatică a neamului turcesc
Vai, pe noi, pannonii distruși
Și cu puterile odinioară neîntrecute, acum înfrânte,
Ne extermină din cauza discordiei
Unor duci și principi
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolaus Olahus
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbița xenofobă
Un porumbel frumos, cu gușă mare,
S-a nimerit, fatidică-ntâmplare,
Pe-un vechi acoperiș, la ceas de seară,
Să dea pe o antenă de o cioară,
Ca smoala pe obraji, dar curățică
Și chiar, cu-ngăduință, frumușică.
Consoarta lui era acum plecată,
Fiindcă se lăsase-nduplecată
Să ducă nu știu unde o scrisoare,
Departe, mai încolo de hotare.
Aflat porumbul, oarecum, la rut,
Cu apetitul sexual crescut,
Iar cioara cam dispusă și nurlie,
S-a-nfiripat un fel de simpatie
Și, după giugiuleli și tandre șoapte,
Înaripatele-au trecut la fapte.
Dar când erau în culmea fericirii,
Când peste pene adiau zefirii
Și cioara sta să urle de plăcere,
Iar el se-apropia de încheiere,
[...] Citește tot
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada încornoratului pirpiriu
Omul bun e păgubos și pe față și pe dos
Și pe dunga banului și-n gura băcanului
Cum o dă și cum o-ntoarce cum o strânge cum o stoarce
Tot el cade pe nasoale cu flitu din sarsanale
C-așa se-ntâmplă cu mine tocmai când dădui de bine
Și când făcui și eu cheag din care să bag la jgheab
Halimos de zile mari cu languste și homari
Și șampanii cu fâs-fâs din spume de jos în sus
Hopa hopa Europa-i nașul!
Asta la prima vedere că langusta mea-i muiere
Și homarii-s turnători când îți bagă strâmba mori
Că te dă pe mâini umblate când pe date când pe luate
Când date peste muian când luate din caraiman
C-a rămas șampania paștii și grijania
Lu Pandele lui acolo care m-a dublat în solo
Ca să mi-o soarbă-nspumată când o scarpină la noadă
[...] Citește tot
poezie de George Astaloș din Pe muchie de șuriu (1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre călărie, adresa este: