Umor despre frunze, pagina 2
Bărbatul: Mulțumesc! Mă obosește acest verde irevocabil. Peste tot frunze, frunze, frunze. Până și rujul tău e verde... Simt că mă prefac în vierme de mătase...
replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ramona: Frunză verde arămie
Hai bădie
Sus la vie...
Romică (nedumerit): La vie? Ce dracu' să facem la vie? Mai bine mergem la un motel...
replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii de toamnă
Prin frunze alergam de mână
Și m-alinta ca pe o zână
Eram dulceața lui iubită...
Azi sunt... peltea zaharisită!
epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza-n parc (Parodie după George Topîrceanu, "Toamna în parc")
Cad alene pe aleea
Parcului portocaliu
Frunze moarte, ca aceea
A simbolului pustiu.
Prin lumina estompată
De sticla unui chefliu,
Visătoare trece-o fată
Cu un matelot zurliu.
Roșu, că-a făcut-o lată,
El se uită ca un drac.
Ea strivește frunza moartă
Sub pantofii scumpi de lac.
Și cu-o insolență rară,
Ce frizează prostul-gust,
Fac eforturi mari să pară
Ea deșteaptă, el... robust!
parodie de Dumitru Râpanu, după George Topîrceanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colinda pașilor pierduți
Nouraș zăpadă-n dungi
iarnă dragă când ajungi
dusă-i frunza de prin vii
pe la noi de ce nu vii
Stele cad în Bethleem
să nu cadă toți mă tem
și-or veni colindătorii
când s-or naște visătorii
Dumnezeu poate-a crescut
și ne-o ține de urât
ca să dea în noi cu fulgi
nouraș zăpadă-n dungi
Tu-mi știi pasul pe de rost
iarnă dragă unde-ai fost
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pitic
Un pitic cu nasul mare
Și cu barba de un cot,
Ajutat de-al său nepot,
Mestecă-n oala cea mare.
Își ajută soțioara,
C-a alunecat pe scara
Care duce drept în vie,
Pe o frunză aurie.
Și este cam bolnăvioară,
Bea doar ceai de lăcrămioară.
Și mânuța e legată
Cu o frunză de salată.
poezie de Luiza Oana Grosu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui prieten
Ploaia de dimineață din Wei City
umezește praful fin.
Lângă han, culoarea verde este mai presus de toate,
verdele crud al sălciilor cu frunze tinere.
Trebuie să bei pe săturate;
te rog, încă un pocal cu vin!
La vest de pasul Yang
nu vei întâlni vechi prieteni.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Safta (toarce și cântă): Frunză verde de răchită
Trece luna pe orbită
Frunză verde flori de pară
Pe orbita-i circulară! (O octavă mai sus.) Of, of, of, of!
Baciul (reglează telescopul, ștergându-i obiectivul cu o batistă înflorată, scoasă de la chimir): Fă, muiere! Ți-am mai spus... Orbita nu-i circulară. Îi eliptică! (Își prinde batista înapoi la chimir.) Are două semiaxe. Aproape egale, dar totuși, diferite... Care vasăzică, nu-i cerc. Îi elipsă... Priceput-ai, au ba?
replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot să ucid toamna
Mă întorc în toamna care mi-a plouat mereu în sânge,
Plânge salcia pe maluri și în mine totul plânge.
De pe ram își iau adio toate frunzele și vântul
Le răsfiră pe trotuare. Lasă-mi, vântule, cuvântul!
Să îmi fie adăpostul unde se-ntâlnesc gorunii,
Să-mi agațe poezia de un colț din trupul lunii,
De furtună s-o ferească, pân' la cer să o ridice,
Cu melancolia toamnei, să nu se mai intoxice.
E de-ajuns că sunt eu toamnă-n orice anotimp ce vine,
Măcar să-mi rămână versul, vară-albastră-ntre suspine,
Să danseze pe la baluri și să strige-n gura mare:
Luați toamna de pe mine, hai, la toamnă de vânzare!
De n-ar fi așa frumoasă, cu aromă de gutuie,
I-aș strivi poamele toate și aș țintui-o-n cuie.
Aș închide-o fără milă, în Siberii neștiute,
Să adoarmă sub ninsoare, gerul să o execute.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt de deschidere la o expoziție de pictură
doamnelor și domnilor
astăzi vi-l vom aduce în fața dumneavoastră pe cel mai tare om din lume
intrați, domnilor, intrați doamnelor
omul ăsta-i mai tare ca piatra
omul ăsta-i mai tare ca săgeata
omul ăsta-i mai tare ca maciste
domnilor
într-o singură mână duce patruzecișipatru de femei una și una
într-un singur cap duce doi ochi unu și unu
și ochii sunt plini de păcură și cu pumnale, domnilor
nu vă uitați la el că e mic și pipernicit ca o râie
el scoate oamenii din pământ
el rupe cerul
și se luptă cu morții
cine nu l-a văzut noaptea urlând cu câinii
îl va vedea aici, domnilor
cine nu l-a văzut noaptea mușcând cocoanele
îl va vedea aici, domnilor
în capul lui s-au strâns toți dracii
în deget are sânge și o pisică care plânge
[...] Citește tot
poezie celebră de Gherasim Luca din revista "Unu", an IV, nr. 44 (aprilie 1931)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre frunze, adresa este: