Umor despre înălțime, pagina 3
Spânzuratul
Treceam așa, de vânător ce sunt
Cu pușca adormită la oblânc
Pădurea înaltă mă-ncânta
Vânatul mic nu apărea
Și nici măcar vânatul mare
Ascunși de parcă-i sărbătoare
Deodată văd cum legănat de-o cracă
Legat de mijloc c-un cordon
Un țigan. L-am întrebat ce-ar vrea să facă
Și-mi zise c-un imperturbabil ton:
- Ce să fac, rumâne vere,
M-am spânzurat, să-i fac
Pirandei mele o durere.
- Puneți cordonul, prostule, pe gât!
- L-am pus mâncat-aș, da' mă sufoc și-atât!
poezie satirică de Stelian Platon (16 septembrie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Elena (pune banii în poșetă): Nu te enerva, scumpule! Știu că e joacă de poet pentru tine să faci din taur minotaur și din balaur aur! (Tandră.) Ești bogat! Toate hergheliile de cai verzi sunt ale tale! Și ce puternic ești! (Declamă.) Căutător de avântate culmi! Mereu chemat de înălțimi albastre! Cățărătorule! (Îl trage peste ea.) Hai, urcă-te pe muntele lui Venus...
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cetatea mult râvnită a fost menită să-și afle adăpostul într-o zonă ferită și ascunsă de orice privire aflată la pândă. Și locul acela este greu de dovedit, dacă stăpâna absolută nu-și dă acordul. Ea este pitită strategic, sub un munte solid, nu prea înalt și rotunjit, care înfrumusețează alcătuirea spiței femeiești, căruia oamenii i-au conferit numele lui Venus, zeița dragostei, nume plin de promisiuni, armonie și bucurii nemaiîntâlnite, munte acoperit de o pădure scurtă și deasă, ca o pavăză împotriva celor care ar încerca s-o cucerească.
Virgil Răzeșu în Mic tratat de deflorare (2009)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dumnezeu nu poate să intre în om decât micșorându-se, așa de mică-i poarta - de asemenea deghizându-se, prezentându-se sub nume false, așa de incomprehensibilă și de indezirabilă este adevărata sa natură pentru omul din carne și orgoliu. Dar, o dată intrat își reia adevărata statură și adevăratul nume și ne dinamizează limitele și eul. "Scopul scuză mijloacele" este valabil și pentru el! Așa se explică, în practica religioasă, necesitatea acelor reducții la uman ale divinului și a atâtor semi-minciuni care sunt ca învelișul farmaceutic al celor mai înalte adevăruri.
Gustave Thibon în Ignoranta înstelată
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O maimuță și-un purcel
Pe o creangă subțirică,
Fără teamă, fără frică,
O maimuță, zis Dăinuța,
Toată ziua se dă huța.
Îl îndeamnă pe purcel
Să se cațere și el,
Și banane să mănânce,
Galbene, cu miezul dulce.
- Să nu crezi că nu aș vrea
Să stau sus pe-o rămurea!...
În banan sau în gutui
Niciodată nu mă sui.
Amețesc și nu mi-e bine,
Că am rău de înălțime.
Stă maimuța și gândește
Și de râs se prăpădește.
[...] Citește tot
fabulă de Gabriela Gențiana Groza (31 august 2013)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pălămidă: Tovarăși, vă cer să gândim... Eu v-am chemat aici ca să rezolvăm problema, acum! Acum trebuie să ne vină ideea... Stați și gândiți! Stai și gândești, tovarașe Zgură?
Zgură: Stau, tovarășe Pălămidă! Mie îmi vine mai greu!... Știți, eu aș vrea mai bine să fiu coautor... că pe mine când am fost mic, m-a scapat popa în cap, la botez.
Berbecuț: Tovarășe Pălămidă... eu am gândit profund... Am stat eu ce-am stat și cred că am găsit rezolvarea... Am găsit ideea!
Pălămidă: Ai gândit responsabil, tovarășe Bodoc? Ai folosit toate tezele marxism-leninismului? Îți bazezi ideea pe o înaltă conștiință comunistă?
Berbecuț: Da, tovarășe Pălămidă! Am gândit cu o înaltă conștiință muncitorească! Am gândit cu mintea unui muncitor în zi de chenzină și cu mintea unui țăran în anul în care recolta este bogată... O minte care înțelege evoluția, tovarășe Pălămidă... Că pentru noi asta este evoluția: de la sat la oraș, de la oraș în Capitală și din capitală în... capitalism!
replici din Grupul Vouă, sceneta "În jurul unei idei", scenariu de Corneliu Sofronie (1986)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoșul și rățoiul
Din pridvor până-n grădină
Hoarele și-au spus discret
Că vreau astăzi pân-la cină
Să-și aleagă un poet
S-au gătit de sărbătoare
Gâsca rața și găina
Tot ce-a fost cuvântătoare
În ograda cu pricina
Un curcan o bibilică
Un gâscan bătrân năuc
Și găina cea pitică
Juriul l-au format sub nuc
Îar talentul să-și arate
În concurs puteau doar doi
Hoarele ales-au toate
Pe cocoș și pe rățoi
[...] Citește tot
fabulă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iona și kikayonul
Când Domnul l-a trimis
În misiunea sa de profet
Iona s-a îmbarcat la Iope
Să fugă departe la Tarsis.
S-a acuns în cală și s-a culcat
Ca un fiu risipitor și nepăsător
Față de harul primit.
Precum un copil dezmierdat
S-a lăsat apoi aruncat în mare
Într-un un roller coaster marin,
Care l-a urcat pe talazuri înalte
Si l-a coborât la temeliile munților,
Iar el s-a speriat de moarte,
Încât trei minute au părut
Trei zile și trei nopți nesfârșite;
A strigat și s-a rugat către Domnul,
Și a promis că va fi ascultător,
Că va împlini toate făgăduințele
Dacă se va vedea acasă,
La tempul cel sfânt!
[...] Citește tot
poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi bine să uiți
- Ar fi bine s-o uiți! îi spuneam inimii,
uit-o, îți spun! Îi strigam furios,
așază lespezi înalte de liniște în urma ei,
uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine...
- Ușor de zis! Mi-a răspuns nicicând
n-a fost dat nimănui a uita
focul în care piere arzând.
- Uitați-o! le strig ochilor pentru Dumnezeu,
alungați-o din lacrimă și din lumină,
uitați-o, vă spun!
- Eram niște cratere stinse, mi-au spus, lumina
nu mai găsea drumul spre noi.
Ca niște afumate răni de glonț,
spre lume aținteam
sticloase întrebări încremenite. Doar ea,
buzele ei, aburind ușor geamul subțire, uscat,
lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea
lumini fierbinți, în mijlocul cărora
tolănită, domnește.
[...] Citește tot
poezie de Geo Dumitrescu din Nevoia de cercuri (1966)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balaurul care n-a mai ajuns în poveste
Cică un balaur cu șapte capete
S-a pornit la-mpărat - ce vrea să capete?
Nu știe nici el, căpcăunul -
Din șapte capete n-are minte nici unul.
Ceea ce știe pocitania este
Că un împărat plus un balaur fac o poveste...
E adevărat, își dă seama monstrul șaptecăpos,
Că povestea nu e poveste fără Făt-Frumos.
Dar, cu Făt-Frumos, balaurul știe prea bine:
Capetele, oricât de multe, rămân tare puține.
(Asta, în caz că ai un pic de noroc,
Căci se poate întâmpla să nu-ți mai rămână căpșoare deloc.)
Mâhnit, balaurul și-a zis: "Nu mă mai duc la-mpăratul,
Mă-ntorc să fac carte, să-mi iau bacalaureatul...
Cu șapte capete proaste mi-e peste
Puteri să ajung în poveste, pot să ajung de poveste..."
Vreți să știți ce-a fost mai departe?
Balaurul s-a dus să-nvețe carte.
De-nvățat a-nvățat, e drept,
Dar n-a mai ajuns deștept...
[...] Citește tot
poezie satirică de Vasile Romanciuc
Adăugat de Valentina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre înălțime, adresa este: