aripi şi iubire

Zmeul Zmeilor: Proştilor! Eu şi ea am fost atunci cei mai fericiţi îndrăgostiţi din Univers. O iubeam ca pe ochii din cap, şi ea mă iubea. Până într-o zi, când eu am plecat la o vânătoare de iepuri. Atunci ai venit tu, ca un laş, călare pe mârţoaga ta înaripată. Ai bătut în poartă cu buzduganul. Fata, încrezătoare, ţi-a deschis. Ai urcat-o în şa şi ai fugit, ca un ticălos. Ai dus-o înapoi la curtea lui Smântână Împărat. Şi ce-ai făcut din ea? Astăzi e şefă la un laborator de patiserie...

replică din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea dintâi seară

- Era de toate dezbrăcată,
Copacii totuşi n-o vedeau,
Însă ar fi vrut să ştie: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?

Şi scaunul scotea scântei,
Când trupul gol îl atingea-
Boboc de jar, între femei,
Călca piciorul, vai, o stea!

- Priveam, de ceară parcă,
O mică rază, iată, în tufiş -
Noaptea era şi ea o barcă,
Chiar printre stele: pâş-pâş!

- Îngenunchiat, zău, la piciorul
Ce-n mână parcă îmi vorbea,
Simţeam cutremurat că dorul
Mă duce-n hăţuri: hăis şi cea!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!