Umor despre artă și moarte
citate amuzante/comice despre artă și moarte.
Este firesc ca un artist să fie mai apreciat după moarte: nu-și mai poate băga bețe-n roate.
aforism de Lucian Velea
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Unui pictor afemeiat
Ești renumit, mă rog, în artă,
Dar unii spun, cu ironie,
Că prea pictezi "natură moartă"
Fugind după "natură vie":
epigramă de Gheorghe Gorunescu Penciu (2007)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discriminare
I-au interzis iubitei pe vecie
Să viziteze un muzeu de artă:
Se pare că e aptă să învie,
Instantaneu, orice "natură moartă".
calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristal monden
Oglinzi, cristale atent fardate,
Priviri piezișe, gând fugar,
Sclipiri de-o zi emoționate,
Valori trucate de-un barbar,
Viciul adus la mare artă,
Zădărniciri de embrion,
În pași de dans voința moartă
Purtată-i de un jalnic clovn,
Virtutea scoasă la plimbare
Reneagă ultime dorinți,
Statuia vie-n nemișcare
Cerșește nimburi de la sfinți...
poezie de Silvia Miler
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comedia artei și a vieții
Nu știu
cum am ajuns iar
pe
câmpul minat al copilăriei
Iarba-i până la genunchi
și
crește în continuare
Cărțile sunt jucăriile mele preferate
Mă joc numai cu tine dragoste
Partidele noastre
durează de-o viață
Așa că înțeleg foarte bine
De ce ura mă invidiază și ea
tot
din copilărie
Însă
nu mă plâng decât în versuri
Dacă se poate
albe În afara foilor pe care scriu
n-am mai văzut zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec din vis #14
Viața e plictisitoare, prieteni. Nu trebuie să spunem asta.
La urma urmei, cerul tună și fulgeră, marea cea mare lâncezește,
noi înșine tunăm, fulgerăm și lâncezim
și, în plus, când eram mic, mama îmi zicea
(cu fiece ocazie) "Să recunoști că ești plictisit
înseamnă că nu ai
Resurse Interioare." Acum trag concluzia că nu am
resurse interioare, fiindcă sunt plictisit de moarte.
Oamenii mă plictisesc,
literatura mă plictisește, mai ales dacă e cultă,
Henry mă plictisește, cu suferințele & spasmele lui
groaznice ca cele achiliene,
că este iubitor de oameni și artă îndrăzneață, care mă plictisește.
Și dealurile liniștite, & ginul, par a fi dungi de culoare
și oarecum un câine
s-a mutat pe el & coada lui apreciabil de departe
în munți sau în mare ori în cer, lăsându-mă
în urmă pe mine, cu coada-ntre picioare.
poezie de John Berryman din The Dream Songs (1969), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre artă și moarte, adresa este: