frumuseţe şi mândrie

1492. În copilărie, eram învăţaţi să memorăm acest an, cu mândrie şi bucurie, ca fiind anul în care oamenii au început să trăiască vieţi pline şi frumoase pe tărâmul nord-american. În fapt, oamenii trăiau vieţi pline şi frumoase pe tărâmul nord american de sute de ani. 1492 a fost doar anul în care piraţii mării au început să îi jefuiască şi să îi ucidă.

citat clasic din Kurt Vonnegut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, românii, suntem o lume în care, dacă nu se face ori nu se gândeşte prea mult, ne putem mândri că cel puţin se discută foarte mult. Asta e frumos din parte-ne - să lăsăm încolo orice modestie; căci este ştiut că din discuţie răsare scânteia adevărului.

Ion Luca Caragiale în Câteva păreri (1896)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

Răsai, soare,
Frăţioare,
Cu 44 raze arzătoare,
40 ţine-ţi-le,
Două-n frunte
Mai mărunte,
Două mai scânteietoare
Peste ochi şi ţâţişoare.
Soare luminos,
Cât este de răzos,
Aşa să fiu şi eu frumoasă,
Răzoasă,
Luminoasă,
În ochii mândrului meu,
Peţi-mi-l-ar Dumnezeu!

poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada şi povaţa frumoasei coifărese

Deci cugetă, Mânuşereasă,
Ce te-am şcolit când erai jună;
Şi tu, Blanche, Pingelăreasă,
Acum e vremea cea mai bună:
Cu amândouă mâini adună,
De cruţi bărbaţii, ai greşit,
Că vremea babei va s-apună
Ca banul scos din circuit.

Şi tu mândră Cârnăţăreasă
Ce dănţuieşti cu dibăcie,
Tu, Guillemete, Tapiţereasă,
Nu-mi râde sfatul, c-o să vie
Vremea să-nchizi la prăvălie;
Bătrână, când te-ai veştejit,
Doar popi cărunţi o să te ştie,
Ca banul scos din circuit.

Şi tu Jeaneto, Scufăreasă,
Vezi să nu pici în laţ cumva;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vine un flăcău acasă:
- Mamă! Tată! Ard de dor!
Am decis să mă însor
Cu fata lui moş Arvinte,
Că-i frumoasă şi cuminte
Gingaşă şi educată,
Pe deasupra încă-i fată.
Mama-l pupă şi-l mângâie,
Lăcrămând de bucurie.
Numai tata-i supărat
Şi-l priveşte încruntat.
Pe urmă îl ia de-o parte
Şi începe de departe:
- Mai demult, în tinereţe,
Ne-am iubit cu mama fetei.
N-o s-o iei, că nu se poate,
Ea ţi-i soră, tu-i eşti frate!
Flăcăuandrul, abătut,
Mult a plâns şi a băut,
Şapte zile, şapte nopţi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!