Umor despre inimă și stele
citate amuzante/comice despre inimă și stele.
Vocale
A negru, E alb, I roșu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.
Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheață, rege alb și dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?
U, ciclu, sfântă vibrație marină,
Liniște a mieilor pierduți în iarbă-
Ce alchimie frunte ți-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;
Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri și singurătate.
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi (Tatalui meu - in memoriam)
Cu ochii in lacrimi privesc inspre cer,
Dar totu-i neant si vesnic mister.
Nu pot printre stele sa vad, cat as vrea,
O lumina s-apara in viata mea.
Cu ochii in lacrimi atunci spre Pamant
Astept in zadar o adiere de vant,
Sa-mi mangaie sufletul cel pustiit
In aprige ceturi invaluit.
Cu ochii in lacrimi, cu privirea arzand,
Spre mare ma-ntorc, s-astept un cuvant,
Dar valuri de gheata a moarte izbesc
Sa fie moartea un lucru firesc?
Cu ochii in lacrimi, cu moartea in gand,
Cu inima grea, cobor in mormant.
poezie de Alex Dospian (2007)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năravuri scribărețe
Când colinzi
două luni
a naturii splendoare,
căutând flori și stele
prin oricare cotlon,
e de neînchipuit
cum natura ți-apare
ca o carte
de telefon.
Pretutindeni-
Caucazul de-ar fi,
e de-a surda,
sau că-s țărmii Crimeii
în soare,
pe un petec de cer,
la W. C,
sau pe burta
telegarului lui Petru cel Mare,
ori în praful din drum,
ori pe-a vântului roză,
[...] Citește tot
poezie clasică de Vladimir Maiakovski din Versuri (1926), traducere de Cicerone Theodorescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada vantului nebun
De unde ai venit si incotro te-ndrepti
Cu pasii tai prea repezi in inimi de poeti?...
Vin din al lumii Rasarit si ma afund in zare
Asemeni lui Hyperion ce s-a nascut din mare.
Ma-ndrept spre cele patru zari, din ele ma intorc
Astfel cum mie mi-este scris de al meu proroc.
Colind oriunde eu as vrea, mai lin sau mai vioi,
Ma pot opri putin pe loc si pot vorbi cu voi.
Voi santeti simpli muritori cu limitat noroc,
Eu intru mine ma cufund si viata mea o joc.
Caci a mea viata nu exista, e-un termen ce nu-l stiu
Nu pot prin moarte sa ma-nalt si nici nu pot sa-nviu.
Caci tot mergand nu obosesc, iar daca m-as opri,
Nu pot sa mor, si daca mor eu tot as bantui.
In lumea voastra-n care sant actual calator
Nu ma simtiti cum va simt eu: va simt nemuritor.
In vesnicia mea de sus va simt mereu dorinta,
Si-n ciuda zambetelor moi va patrund suferinta.
Patrund in roua cea din iarba si-n cea care v-apasa,
[...] Citește tot
poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre inimă și stele, adresa este: