iubire şi zile

Confesiune de 1 aprilie

Iubita mea se dovedeşte
De-o consecvenţă colosală:
O zi pe an mă păcăleşte
Şi-n restul zilelor mă-nşală.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de vacanţă

Câte doruri de vacanţă
Îmi cutreieră prin fibre
Că mă scad din echilibre
Vag, în fiecare stanţă

Şi când nu mai pot să mi le
Cenzurez şi le reprim,
Ploi subtile mă deprim
Multe nopţi întregi şi zile

O vacanţă plânsă-ntruna
Cum tânjeşti dup-o iubire
Ce-a trecut în amintire
Şi se pierde-ncet ca runa

Când vă văd cu sacu-n spate
Şi cu bronzul pe obraz
Moare-n mine de necaz,
Un duşman, de sănătate

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că te miră că în vocabularul meu, redus ani în şir la "te iubesc", există şi alte cuvinte. De fapt, şi eu redescopăr acum în mine femeia inteligentă, omul cu judecată. Mi se pare că sunt o veche cunoştinţă pe care-am scăpat-o din vedere multă vreme. Ani de zile mă uitam în oglindă şi nu-mi vedeam decât picioarele, fiindcă ele-ţi plăceau, "frumoase, lungi, cu pulpe rotunde". Azi, descopăr că meritam din partea mea o privire mai atentă.

Ileana Vulpescu în Candidaţii la fericire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elen: Suntem trei femei în derivă pe oceanul singurătăţii...
Venera (tremură): Ne-am agăţat de tine! Nu-ţi mai dăm drumul! Tu eşti vesta noastră de salvare...
Olaf (panicat): Vai de mine! Nu mai am aer...
Elen: Aerul nu ajută în dragoste! Vă spun eu! Patru ani am trăit numai cu aer...
Olaf: Mă sufocaţi...
Ala: Marco, iubitule...
Venera (autoritară): Olaf! Te implor pentru ultima oară! Ridică ancora!
Olaf: Nu pot!
Venera: Cum adică, nu poţi!
Ala: Totdeauna ai putut!
Venera (nervoasă): Extraordinar! Se însoară cu trei femei, şi acum spune că nu poate.
Elen: Trebuie să puteţi, domnule căpitan... Trebuie! Este un imperativ al zilelor noastre...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vegheaţi!

În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta şcolii ţâşnesc în iureş
Zburdalnici iezi
Copii cu şorţuleţe şi funte,
În priviri rouă
Şi pe fiecare deget
Degetar de cerneală(monorimă albastră).
Vârstă de aur
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuş plin de nădejdi
Şi tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboţele
De şapte poşti? Să-l vadă mama mai repede mare...)

Ca dintr-o ţară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Saşa Pană din Culoarea timpului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Nu s-au mai văzut aproape
De vreo cincisprezece ani,
De pe când umblau la şcoală:
Ambele în Botoşani.

Anii trec pe nesimţite
Cum trec visele şi ele
Şi s-au întâlnit pe stradă
Amândouă tinerele:

- Nici nu ştii ce bine-mi pare
Scumpo, că ne-am revăzut...
Să ne povestim crâmpeie
Şi-amintiri despre trecut!

Au vorbit de film, de Beatles,
De artiştii consacraţi,
Despre modă, despre blănuri
Şi apoi despre... bărbaţi.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vine un flăcău acasă:
- Mamă! Tată! Ard de dor!
Am decis să mă însor
Cu fata lui moş Arvinte,
Că-i frumoasă şi cuminte
Gingaşă şi educată,
Pe deasupra încă-i fată.
Mama-l pupă şi-l mângâie,
Lăcrămând de bucurie.
Numai tata-i supărat
Şi-l priveşte încruntat.
Pe urmă îl ia de-o parte
Şi începe de departe:
- Mai demult, în tinereţe,
Ne-am iubit cu mama fetei.
N-o s-o iei, că nu se poate,
Ea ţi-i soră, tu-i eşti frate!
Flăcăuandrul, abătut,
Mult a plâns şi a băut,
Şapte zile, şapte nopţi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!