viaţă şi şefi

Şefului, la mai mare (din ciclul Răvaşe de post)

O urare strămoşească,
Gata să lăsăm gargara,
Şeful nostru să trăiască...
La mulţi ani... cu secretara!

epigramă de Gheorghe Gurău (31 decembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui şef anacronic

A trăit făcând mereu
Gafe şi greşeli, cu sacul,
Cum de l-a luat Dumnezeu?
Când mai toţi l-au dat la.. dracul...

epitaf epigramatic de Radu Ionescu-Danubiu (8 martie 1998)
Adăugat de Radu Ionescu-Danubiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret

Sub piatră zace şeful meu;
Eu "Să trăiţi!" i-am zis mereu.
(Putea ajunge deci etern
De asculta şi-un subaltern!)

epigramă de Corneliu Berbente din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoironie

Vanitos, cum ştiţi că sunt,
(Şi cu şeful mai ales),
Eu am ultimul cuvânt:
"Să trăiţi, am înţeles!"

epigramă de Gheorghe Leu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţie

În viaţa asta are rost,
Când vezi c-atât de rău te-mpunge,
Să nu-i spui prostului că-i prost,
Că nici nu ştii ce şef ajunge!...

epigramă de Gheorghe Bâlici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guţă (gâfâind): Să trăiţi şefu'! Aici e cabinet senatorial?
Nerva (rece, trântind receptorul): Da, stimabile! Te doare vreo măsea?
Guţă: Nu! De ce?
Nerva: Ai năvălit ca într-un cabinet stomatologic!
Guţă: Mă iertaţi! Săru' mâna, boierule! Matale eşti senatorul?
Nerva: Ce senator, dom'le! Eu sunt om serios! Sunt şeful lui de cabinet!
Guţă: Aoleu! Mânca-ţi-aş! Că bine-am mai nimerit! Matale mă poţi ajuta şi pă mine!
Nerva (acceptă limbajul lui Guţă): Te ajut, bre! Ajutăm pă toată lumea. Aceasta este deviza noastră electorală...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima frustrare

În seara-aceea de sidef,
A fost o mare sărbătoare
Şi-i prooroci o ursitoare,
Că mă-sa îl născuse şef
De-atunci, fu scos în relief,
Iar ca director, ascultare
I se dădea fără-ncetare
Acasă, la servici, la chef
Când decedă, fu jale mare,
Şi subalternii mult spăşiţi
L-au plâns cuprinşi de întristare
Iar el, cum poate bănuiţi,
La groapă-avut-a o frustrare,
Că nu-i spun cioclii: să trăiţi!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu (la telefon, politicos): Da, domnule director... Ziarul e aproape gata... Îl vom da imediat la tipar... Aveţi dreptate!... Foamea de informaţii este cea mai periculoasă formă de inaniţie... (Pauză.) Nu, domnule director! Suntem gazetari profesionişti! Nu ne jucăm noi cu nervii opiniei publice! Am înţeles! Să trăiţi! (Aspru, către Nina, închizând telefonul) Nina! Grăbeşte-te! Trebuie să închidem ediţia!...
Nina: Gata, şefule! Toate articolele sunt la locul lor! O crimă, două răpiri, trei arestări, patru evadări...
Mişu: Violuri nu avem?
Nina (tristă): O singură tentativă!...
Mişu: O publicăm! Unele tentative sunt foarte spectaculoase...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trifon (cu un aer nevinovat, inept): Excelenţa voastră a cerut să-mi completez cultura generală... (Citeşte, cu oarecare dificultate.) Se ia o pulpă de miel... se împănează cu usturoi...
Samson (serios, logic): Ajunge! Nu poţi deveni înţelept citind "Cartea de bucate"!
Trifon: Cu cât citesc mai mult, cu atât mi se face mai foame... (Citeşte.) Se adaugă sare şi piper...
Samson (îi smulge cartea din mână): Ajunge, am spus! Mintea ta nu sporeşte memorând reţete culinare! Eu am ajuns cult, subtil şi spiritual, buchisind literatura veche! Pune mâna pe clasici, măgarule! Ehei! Ce vremuri! Când umblam eu la şcoală, era clasa plină de clasici! (Citeşte din volumul de versuri.) "Dar somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă"! (Brusc, aruncă volumul pe birou.) Trifoane! (Trifon dormitează.) Cine e şef la Direcţia Generală a Vămilor? (Pe jumătate adormit, Trifon nu răspunde.) Vreau să ştiu dacă viaţa este scutită de taxe vamale. (Trifon îi aruncă o privire buimacă, dar nu răspunde.) Am descoperit un adevăr metafizic fundamental: viaţa este o chestiune vitală. (Pauză.) Un vameş al vieţii, adică un conţopist al guvernului ne taxează, pe motiv că trăim! Trifoane! (Îl zgâlţâie violent.) Trezeşte-te, derbedeule! Este ameninţat un drept elementar din Codul Muncii!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu (Formează crispat un număr de telefon): Alo! Fondul Monetar Internaţional? Bună ziua, la telefon Moisescu, şef de stat în Absurdistan. Unde este republica Absurdistan? Nu, nu e chiar în Vest. E la vest de Est. Avem nevoie de un împrumut de un miliard de piaştri. Cum să nu aveţi? (Pauză.) Dar aţi dat la toată lumea... Ce-aţi spus? Nu prezentăm garanţii constituţionale? Suntem neguvernabili? Care mineri, domnule? Respectăm drepturile omului, veniţi să vedeţi... Na, că a închis! (Moisescu formează alt număr. Toţi ceilalţi îl privesc în linişte.) Alo! Banca Mondială? Să trăiţi! Moisescu la telefon. Ce mai facem? Da, mai trăim. Într-adevăr, e un miracol că mai trăim. Suntem în plin deşert. Nu mai avem nici materii prime, nici combustibil. Da, da! Fireşte că am rupt-o cu trecutul. Fireşte că vrem să ne retehnologizăm. Deocamdată, vrem să supravieţuim. Vrem urgent un miliard de piaştri. Nu, nu-i vom face praf. Vrem să cumpărăm lapte praf. E jale mare. Da, aveţi dreptate, avem şi noi vaci. Ale noastre, după Revoluţie nu se mai lasă mulse. Da, da, un miliard de piaştri, rambursabil şi cu dobândă. Cum? Nu-mi puteţi da decât un milion? Ce să facem cu un milion? Cum să ne retehnologizăm cu un milion de piaştri? Alo! Alo! Na, că a închis! (Moisescu formează un alt număr de telefon.) Alo, cu amiralul Noe, vă rog! Noroc! Moisescu la telefon. Ascultă Noe, trebuie să apară un petrolier încărcat, din Mesopotamia. Exact. Dacă nu vine la timp, va fi potop. Nu ştii unde este? Păi ce amiral eşti dumneata, Noe? Cum? Pe muntele Ararat? Aţi înnebunit? Ce să caute un tanc petrolier în vârful unui munte? Dirijaţi-l spre Tomis! Poftim? N-ai auzit de Tomis? Spre Constanţa, nătărăule! (Moisescu pune receptorul jos. E abătut. Grupul pare înţelegător.) Nu mai pot. Aşa nu se mai poate. Asta nu mai e tranziţie. Asta e batjocură. Ce-aţi face voi în situaţia mea?

replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!