Umor despre invidie, pagina 2
Baciul (surprins, puțin invidios): Aiureli!... Baba Marghioala ți-a băgat prostiile astea-n cap!...
Samson (indignat): E cea mai justă teorie. Baba are dreptate...
Baciul (irascibil): Nu mă enerva! Este clar că Luna s-a separat de Pământ acum patru miliarde de ani, când tu și Baba Marghioala erați doar molecule de hidrogen sulfurat... Luna a plecat de pe Pământ și, foarte curând, pe Pământ se va întoarce...
replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comedia artei și a vieții
Nu știu
cum am ajuns iar
pe
câmpul minat al copilăriei
Iarba-i până la genunchi
și
crește în continuare
Cărțile sunt jucăriile mele preferate
Mă joc numai cu tine dragoste
Partidele noastre
durează de-o viață
Așa că înțeleg foarte bine
De ce ura mă invidiază și ea
tot
din copilărie
Însă
nu mă plâng decât în versuri
Dacă se poate
albe În afara foilor pe care scriu
n-am mai văzut zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Señora Oriana către Dulcinea del Toboso
O, Dulcinea, dacă mi-ar fi scos o
Măiastră zână-n drum chiar satul care
Ți-e patrie, din Miraflor pe mare
Veneam să schimb azi Londra pe Toboso.
Lui Don Quijote să-i fi dat chemare,
Să fi putut fi pentru-acel colos o
Icoană-n lupte, inima mi-a ros-o
Dorința, vie fără de-ncetare.
De-aș fi scăpat și eu la fel de castă
Lui Amadís din brațe, cum putut-ai
Cu-al tău curtenitor hidalg Quijote,
Azi n-aș ști ce-i invidia nefastă.
M-ar bucura, nu m-ar jigni, plăcuta-i
Tovărășie, dând plăcerii cote.
sonet de Miguel de Cervantes din Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil 
Cartea "Don Quijote de la Mancha. Vol. I + II. Editia a II-a" de Miguel de Cervantes este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Lenea
Eu sunt Lenea!
Și-am venit la adunare
S-o reclam pe-o doamnă care
M-a făcut "Cucoană mare
Care n-are de måncare!"
Vai de mine! Ce rușine!
Ea să-și bată joc de mine!
A! Dar am uitat să spun
Că această doamnă care
Spală, calcă și gătește
Și... pe seama mea cârtește
Hărnicia se numește.
Vai de mine! Ce tupeu
Să îmi spună tot mereu
Să mă spăl, să mă-ngrijesc,
Părul să mi-l descâlcesc,
Rufele să le cârpesc;
Să gătesc și să fac patul,
Să învăț și să șterg praful.
Recunosc! Am dezordine-n sertare
[...] Citește tot
poezie de Alina Sorinela Didu din Călător în Lumea Versului (2 februarie 2015)
Adăugat de Alina Sorinela Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre invidie, adresa este: