iad

Idilă

Ia vezi toanta de Mărie,
Ce gătită-i! Cum şi-a dat
Pe obraz cu rumenie
Şi pe cap cu alifie:
Să se mire toţi în sat.
Ia te uită şi Ilie,
Ce flăcău bun de peţit!
Cu iţari noi de dimie
Şi cu flori la pălărie,
Şi cu cisme s-a-nnoit.
— Fă Mărie, nu dai laba?
— Nu ţi-o dau, măcar să mori!
— Fă, te rog! — Mă rogi degeaba...
— Apoi dac-aşa ţi-e treaba,
Te iau altfel, şi... ori, ori.
— Mă! se vede nu ţi-e bine...
Fii de treabă nu fi prost:
Intri-n iad, sărac de tine!
Ai uitat, nu ţi-e ruşine
Că acum suntem în post!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tandreţe (Satiră)

Gălbuie ca o omletă,
Iubito, eşti o cometă
În primejdie să cadă,
De nu te-aş ţine... de coadă.

În zboru-mi de asteroid
O clipă ochii nu închid,
Să fiu alăturea de tine
Atât la rău, cât şi la bine.

O veritabilă purcea
Să ştii că eşti, iubita mea,
O scroafă din care-i plac
Să se urce în copac.

Pe câmpul unde-ncântă macii
Iubita mea, eşti Coada vacii,
O buruiană ca oricare,
Care se crede că e floare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costorar de vremuri noi

Costor căldări, costor tingiri
Costoresc capete de zbiri
Spoiesc obraz de impostor
Redau vederea unui chior!

Sunt costorar de vremuri noi
În ţara plină de ciocoi

Repar căldări, repar tingiri
Costor feţe de volintiri
Veniţi ca negre lipitori
Şi croncănind ca nişte ciori

Sunt costorar, n-am cositor
Căci l-a delapidat un chior

Costor pe cine ne-ar ciordi
Ca fiind trimis de FMI
Repar burlanele la vile
Costoresc feţele senile

[...] Citeşte tot

poezie de Virgil Ciuca (27 martie 2012)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscruce

Iată locul dintre nicăieri şi niciodată
Răscrucea vieţii mele
unde niciun drum nu se opreşte
Iată eu îţi prezint trecutul
Negru cu ochi albaştrii de oţel - ura
Biciul tremură încă în mâna sa crispată
Vezi, el calcă în picioare
toate visurile mele de libertate
el îmi ară măruntaiele semănând grânele violenţei
Vezi, el destramă copilăria mea, Africa mea pierdută pentru totdeauna
Vezi, ura îi mănâncă inima, se crede atotputernic
Iată-l îndreptându-se spre noaptea refuzului meu
El mi-a violat cerul
Şi ploaia sfâşiată ce stropeşte pământul
Roşu este sângele său roşu asemenea iadului nebuniei

Şi iat-o pe bunica tremurând
de frigul urii incredibile
Neagră ca noaptea cea mai lungă
Sclava din mine ascultă tobele

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Cage-Florentiny (august 1999)
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!