Umor despre vânătoare, pagina 3
Autorul: Știi bine că...
Femeia: Sigur că știu! Știu tot ce se poate știi în materie de dragoste, chiar dacă predau astronomie! Sunt irezistibilă! Respirația mea, asemenea unui vânt solar, răstoarnă voința celui mai hotărât mascul. (Îl strânge puternic în brațe.) Iubi! Nici nu știi ce ușor se vânează bărbații în ziua de azi!... Introduc cartușe de ruj în arma mea automată și îi ciuruiesc!... Sezonul de vânătoare e nelimitat. Dragostea mea are forța unei mitraliere! Este totală și devastatoare... (Suspinând.) Bieții bărbați!... Am săvârșit un adevărat genocid...
replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forța imaginației), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia (ironică): Da, dar tu nu ți-ai descărcat arma în mine. De ce nu m-ai ciuruit?! Autorul (cu capsa pusă): [...] | Citește tot comentariul
Vânător de OZN-uri: Ce aveți cu intelectualii?
Sandy Bates: N-am nimic cu ei, de ce?
Vânător de OZN-uri: Domnule Bates, am văzut toate filmele dvs. Se vede că vă simțiți amenințat.
Sandy Bates: Amenințat? Cred că glumești! Mereu am fost de părere că intelectualii sunt precum Mafia se omoară doar între ei.
replici din filmul artistic Amintiri la hotelul Stardust, scenariu de Woody Allen (26 septembrie 1980)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zmeul Zmeilor: Proștilor! Eu și ea am fost atunci cei mai fericiți îndrăgostiți din Univers. O iubeam ca pe ochii din cap, și ea mă iubea. Până într-o zi, când eu am plecat la o vânătoare de iepuri. Atunci ai venit tu, ca un laș, călare pe mârțoaga ta înaripată. Ai bătut în poartă cu buzduganul. Fata, încrezătoare, ți-a deschis. Ai urcat-o în șa și ai fugit, ca un ticălos. Ai dus-o înapoi la curtea lui Smântână Împărat. Și ce-ai făcut din ea? Astăzi e șefă la un laborator de patiserie...
replică din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Într-un sătuc din La Mancha, de-al cărui nume nu țin să-mi aduc aminte, nu-i mult de când trăia un hidalgo, din cei cu lance în panoplie, scut vechi, cal ogârjit și ogar de hăituit vânatul. Câte-un ghiveci, mai mult cu carne de vacă decât de berbec, și seara cele mai adeseori tocană; jumări cu slănină sâmbăta, linte vinerea și câte-un porumbel fript duminica, pe deasupra, îi mistuiau trei sferturi din venit.
Miguel de Cervantes în Don Quijote de la Mancha, 1. Firea și felul de viață al vestitului hidalgo (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre vânătoare, adresa este: