Umor despre artă, pagina 5
Cleo: E compoziția mea! Sunt un artist total... cum am spus. Se numește "Tropotul sălbatic al unei inimi sângerânde în căutarea cavalerului salvator care apare atunci când nu te aștepți și-ți oferă ceea ce n-ai sperat vreodată să întâlnești"... E cam lung, dar dacă vrei spune-i "Baladă pentru o mimoză". Ți-o dedic ție și-i schimb titlul pe loc.
replică din piesa de teatru Mimoza și Cleo, scenariu de Sorin Oros (2003)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comedia artei și a vieții
Nu știu
cum am ajuns iar
pe
câmpul minat al copilăriei
Iarba-i până la genunchi
și
crește în continuare
Cărțile sunt jucăriile mele preferate
Mă joc numai cu tine dragoste
Partidele noastre
durează de-o viață
Așa că înțeleg foarte bine
De ce ura mă invidiază și ea
tot
din copilărie
Însă
nu mă plâng decât în versuri
Dacă se poate
albe În afara foilor pe care scriu
n-am mai văzut zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În depărtata antichitate, spun unii erudiți, nu se știa să fie decât trei muze: Mneme (Memoria), Melete (Gândirea) și Aoide (Cântarea). Cum s-au ridicat ele la pătrat de au ajuns nouă? Se zice că odinioară într-un oraș din Pelopones trebuiau, pentru un templu al lui Phoibos, statuele celor trei muze. Ctitorii templului au comandat la trei sculptori cu renume să lucreze cele trei statue până la un termen anume, rezervându-și dreptul să aleagă pe cele mai reușite. Ce s-a întâmplat însă? Cei trei artiști celebri au venit la termen cu câte trei muze, dar fiecare dintre ei le reprezentase în deosebite feluri, cu deosebite atribute. Fiindcă toate erau minunat executate, au fost primite toate și așezate în templu... De trei ori trei, nouă.
începutul de la A zecea muză de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt de îți stă mintea
Mottor:
Zeițo să intrăm undeva
că simt că o să fac
dragoste pe mine!
Evident facem o grămadă
de stupizenii îndrăgostite
pe care omul normal
nu le-ar face
să nu-l râdă și curcile.
Iar dacă azi nu iubim
și totu' îi trist de-ți mere prost
ca noaptea
mâine iubești o lume întreagă
și toate îs bune și faine.
Nu-i chiar frumos să fim
doar niște măști pe un zid
oricât de artistic atractive
[...] Citește tot
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec din vis #14
Viața e plictisitoare, prieteni. Nu trebuie să spunem asta.
La urma urmei, cerul tună și fulgeră, marea cea mare lâncezește,
noi înșine tunăm, fulgerăm și lâncezim
și, în plus, când eram mic, mama îmi zicea
(cu fiece ocazie) "Să recunoști că ești plictisit
înseamnă că nu ai
Resurse Interioare." Acum trag concluzia că nu am
resurse interioare, fiindcă sunt plictisit de moarte.
Oamenii mă plictisesc,
literatura mă plictisește, mai ales dacă e cultă,
Henry mă plictisește, cu suferințele & spasmele lui
groaznice ca cele achiliene,
că este iubitor de oameni și artă îndrăzneață, care mă plictisește.
Și dealurile liniștite, & ginul, par a fi dungi de culoare
și oarecum un câine
s-a mutat pe el & coada lui apreciabil de departe
în munți sau în mare ori în cer, lăsându-mă
în urmă pe mine, cu coada-ntre picioare.
poezie de John Berryman din The Dream Songs (1969), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilieriști damnați... sau "Jurnaliștii"
Autoinventați, n-au școli corecte,
"Tupeu" le este proba ce-au trecut
Vânzându-și suflet, ce și-au prefăcut;
Întruchipat în exprimări abjecte.
N-au niciun fel de jenă sau morală;
Sunt doar unelte ce s-ascut pe bani...
Sunt multe curve și-mpuțiți golani
Ce-s gata de atac, cu mintea goală.
Au un patern de schizo... Elaborați
În isterii de zilnice exersări
Pe invitați, prin crunte provocări;
Ce ei întreabă și răspund, ca scelerați.
Nu au respect pentru cultură, vârstă,
Mânjesc familia... neveste și copii,
Din adevăruri vă prefac spălătorii
De creiere... cu mintea lor îngustă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Nu s-au mai văzut aproape
De vreo cincisprezece ani,
De pe când umblau la școală:
Ambele în Botoșani.
Anii trec pe nesimțite
Cum trec visele și ele
Și s-au întâlnit pe stradă
Amândouă tinerele:
- Nici nu știi ce bine-mi pare
Scumpo, că ne-am revăzut...
Să ne povestim crâmpeie
Și-amintiri despre trecut!
Au vorbit de film, de Beatles,
De artiștii consacrați,
Despre modă, despre blănuri
Și apoi despre... bărbați.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierele și furnica
Dintre fabulele care
Au avut succes odată,
Este una ce îmi pare,
Astăzi, foarte demodată,
Chiar mai mult, inoportună
Pentru-această rânduială,
Cu-o morală care-i sună
Nici ca nuca-n tencuială ;
"Greierele și furnica"...
Lăutar, ea gospodină!...
Fac pariu că și bunica
De-ar citi-o se închină
Fiind vremile schimbate,
Crize lungi și barosane,
Plus că nu sunt menționate,
Celulare, blugi, Merțane,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre artă, adresa este: