răutate

Bunătatea şi răutatea

Bunătatea ne-mblânzeşte,
Răutatea ne stârneşte.
Bunătatea ne uneşte,
Răutatea ne-nvrăjbeşte.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (25 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara asta e loc pentru toţi poeţii! - se mira Nichita de gelozia şi răutatea unuia sau altuia dintre cei pe care îi considera mai departe bunii săi prieteni.

Dorin Ştef în Evanghelia după Nichita, II. O fântână de iubire (2007)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere grea

Ce ai alege? Pe cel prost sau pe cel rău?
Greu de răspuns în această cauză.
Pe cel din urmă! Căci în răutate, zău,
Se întâmplă să mai faci şi câte-o pauză.

epigramă de Gabriel Mihalcea (2017)
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Mirancea si Domnule Stanciu, foarte frumos ati spus. Intr-adevar, unde inteligenta face jonctiunea cu rautatea, de acolo si diavolul [...] | Citeşte tot comentariul

Nina (răsfoieşte nervoasă agenda): E criză, Mişule! Lucrurile se aprind mai greu ca înainte. (Lasă agenda şi începe să caute pe net). Să ne uităm pe net! Am aici câteva cazuri mărunte! Mai mult fum, decât foc... Uite! În satul Arsuri, comuna Pojaru, o claie de fân s-a făcut scrum...
Mişu: O claie de fân? (Dezamăgit profund.) Nina! Pentru un ziar de mare tiraj trebuie să ardă lucruri mult mai serioase!
Nina: Uite ceva interesant! A luat foc vila unui şomer, din Cartierul Primăverii...
Mişu: Şi a ars?
Nina: Din păcate, nu! Incendiul a fost stins imediat de pompieri...
Mişu (disperat): Şi nu mai arde nimic, nimic?
Nina (cu răutate): Absolut nimic! Focul a fost stins ca la carte! Pompierii şi-au făcut datoria...
Mişu: Dobitocii! Nenorociţii! Ăştia, cu tehnica lor modernă, strică orice ştire...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la volumul "Zâmbete şi lacrimi" al doamnei Any Drăgoianu

Tot citindu-ţi cărţulia
Zâmbetelor tale, Any
Şi prinzndu-mă soţia
Mi s-au înmulţit duşmanii.

M-a 'ntrebat, dar cu dojană
Luându-mi cartea ca pe-o pradă:
- Cine este această Ană
Şi cu igrecul în coadă?

Tensiunea se ridică
Şi îmi strigă fără zâmbet:
-Am văzut că ţi-o dedică
Chiar ca pe un dar de suflet!

Văzând, totuşi că repetă
Întrebarea şi-n amurg,
I-am răspuns că e poetă,
Prozator şi dramaturg.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!