timp şi vorbire

În secolul nostru s-a născut şi s-a sfârşit un stat foarte interesant, pe care nu-i este permis unui istoric conştiincios să-l piarză din vedere. Voi să vorbesc despre Republica de la Ploeşti, un stat care, deşi a durat numai vreo cinsprezece ore, a marcat desigur o pagină celebră în istoria contemporană.

Ion Luca Caragiale în Boborul (1896)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Safta (cu asprime): Mai bine să mori holtei, decât cununat cu fata duşmanului... (Către Baci.) Mă, bărbate, tu vorbeşti serios? Ce-i cu Luna? Cade au ba?
Baciul (se uită atent prin telescop): Apoi, de căzut, sigur cade. Da' nu se ştie când. Acuma-i sus de tot. Se apropie de apogeu. Deocamdată urcă...
Romică (răsuflă uşurat): Păi cum să cadă, bre, dacă urcă?

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (cu reproş): De ce aşa târziu, generale? La război, minutele sunt de argint, iar orele din aur...
Veja (cu o demnitate palidă): Luminăţia voastră, e vina căilor ferate! Credeţi că e uşor să faci loc la patru mii de ortaci, fără bilete, într-un tren deja arhiplin! Acceleratul era înţesat de călători. I-am rugat frumos să coboare, în numele iubirii de ţară! Le-am vorbit despre misiunea noastră istorică! Dar ei, nu şi nu! Că, vezi Doamne, şi-au cumpărat bilete, cu loc rezervat şi supliment de viteză! Lipsa lor de patriotism m-a indignat atât de profund, încât i-am scos afară din vagoane! Pe toţi! I-am aruncat pe peron, cu valize cu tot!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nichifor: Doamne! bine-ţi mai şede, jupâneşică; parcă eşti una de-a noastre! Nu cumva a ţinut vreodată tatăl d-tale orândă în sat, undeva?...
Malca: Ba a ţinut mult timp ratoşul de la Bodeşti.
Moş Nichifor: Apoi mă miram eu de ce vorbeşti aşa de bine moldoveneşte şi aduci la mers cu de-a noastre. De-acum n-am să te mai cred că te temi de lup. Ei! ei! cum ţi se pare aici în poiană? Aşă-i că erai să mori şi să nu ştii ce-i frumos pe lume? Ia auzi privighetorile ce haz fac! Ia auzi turturelele cum se îngână!

replici celebre din Moş Nichifor Coţcariul de Ion Creangă (1877)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul de filosofie: Tot ce nu e proză, e vers; şi tot ce nu e vers, e proză.
Domnul Jourdain: Şi cum vorbeşte omul, ce e?
Profesorul de filosofie: Proză.
Domnul Jourdain: Adică aşa să fie? Când zic: Nicole, adu-mi papucii şi dă-mi scufa de noapte, e proză?
Profesorul de filosofie: Da, domnule.
Domnul Jourdain: Pre legea mea, de peste patruzeci de ani fac proză fără să ştiu!

replici celebre din piesa de teatru Burghezul gentilom, scenariu de Moliere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine acasă, în Zhongnan

Trecut de vârsta tinereţii – seara, acasă la poalele dealurilor din sud,
devin cumva ataşat de Cale.
Când simt nevoia, le cutreier singur,
fără alt scop decât acela de a descoperi lucruri deosebite,
umblând până când ajung la capătul fluviului,
unde urmăresc norii care se înalţă.
Din întâmplare întâlnesc un bătrân în pădure;
vorbim şi râdem — noi nu trebuie să fim acasă la o oră anume.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studentul

Îi păru că-i miez de noapte
Când privi cu greu afară,
Chiar de era ora şapte,
El crezu că-i abia seară.

Nu putu să-şi amintească
Unde-a fost şi ce-a făcut.
Un coleg vru să-i vorbească,
Dar că lui nu i-a plăcut.

– Lasă-mă şi tu în pace!,
Că oricum nu am ce face,
Înţeleg că am greşit,
Că doar nu sunt nesimţit.

Se izbi înspre căldare,
Cu nesaţ bea-ntruna apă,
După câteva pahare,
Vesel ziua vru să-nceapă.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Anatolie Cărbune (5 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoana este îmbrăcată, cum purtau înainte vreme mahalagioaicele, cu barej havai legată la cap, rochie şi pieptar de lână de aceeaşi coloare, şi un tărtănaş conabiu, făcut cu igliţa; în mâni, mănuşi de imitaţie de mătase fără deşte. E o femeie de vreo cinzeci de ani destul de bine ţinută; cam prea dreasă la obraz; sprâncenele ca nişte lipitori; dinţii cam negriţi de ristic şi de tutun; foarte veselă şi vioaie, vorbeşte şi gesticulează degajat, chiar cu multă volubilitate şi cu o figură plină de expresie. Tânărul are aerul unui impiegat de minister; redingotă de camgarn la trei butoni, cravată strigătoare, pantaloni de coloarea oului de raţă leşească şi pălărie cilindru. El urmează cu încredere pe femeie, care intră cu pasul hotărât.

Ion Luca Caragiale în Art. 214 (1901)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare... (lui Petru Ioan Gârda)

Domnule Petru Ioan Gârda...
Să n-ai prieteni ca Rotaru
Şi nici amici ca Poclitaru,
Să nu mai fii vreun guguştiuc
Pe care-l scarmănă Gagniuc,
Să nu te-atingă umbra urii
Când scrie, răguşit, Bunduri,
Să nu te crezi prea barosan
Dacă-ţi vorbeşte Norea Dan,
Să nu te ştiu plecat, hai hui,
Aşa ca Todo din Vaslui,
Să nu te prind, bătute-ar vina,
Că te gândeşti la Catalina
Şi nici să văd c-o faci pe sclavu'
Când îţi zâmbeşte Vali Slavu,
Să nu continui propaganda
Prin care o slăveşti pe Sanda,
Dar nici să nu te-nchini la fina
Şi enigmatica Florina...
Altfel, romantic, un zevzec,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (apăsat): Ţi s-a eliberat chitanţă pentru legume?
Nerva: Nu, excelenţă...
Poporan (îl imită): Nu, excelenţă! Da, excelenţă! Hotărăşte-te!
Nerva: Păi...
Poporan: Păi? Ce fel de păi? Nerva! Aşa vorbeşti tu cu un martir al neamului?
Nerva (uşor iritat): Cum să-mi elibereze chitanţă?
Poporan: Foarte simplu! Chitanţele trebuie şi ele eliberate! Libertatea este mai mult decât un concept! Este...
Nerva: Dar eu n-am plătit marfa!
Poporan: Lasă tu plata! Eu te-ntreb de acte! Cum vei deconta ardeiul, dacă nu ţi s-a eliberat chitanţă fiscală? Deşteptule!
Nerva (zâmbeşte luminat): Staţi liniştit! Avem imprimantă color. Pot elibera orice fel de chitanţă...
Poporan: Vreau ca actele noastre să fie în ordine! Sunt erou şi nu doresc să-mi pătez reputaţia cu suc de roşii!
Nerva: Lăsaţi pe mine, excelenţă! Eliberez facturi, chitanţe şi bonuri de casă, câte vreţi. Am lucrat zece ani la tipografie...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!