aur

Sonet bohem

Tovarăşului meu întru mansardă

Aseară mi-a venit proprietara,
Madame Ecaterine Bobnăut,
Punându-mi în vedere să mă mut,
Că n-am plătit chiria toată vara.

Am opinat că timpul nu-i trecut,
Că dacă scriu romanul "Donna Clara",
O să mă proslăvească toată ţara
Din Dorohoi şi până la Sascut.

I-am spus, apoi, că noaptea-i aurită,
Că m-a trădat o damă din elită
Şi a fugit c-un prinţ din Slobozia;

Şi-am plâns pe-altarul dragostei defuncte,
Şi m-a îmbrăţişat şi... puncte... puncte...
Şi m-a convins că mi-am plătit chiria.

sonet epigramatic de Ion Pribeagu din Picante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dom' Ubu: Nu şi nu! Nu vreau, şi gata! Vreţi să mă ruinez pentru gorobeţii ăştia?
Căpitanul Bordură: Totuşi, dom'le Ubu, nu vedeţi că poporul aşteaptă darul cu prilejul fericitei înscăunări?
Madam Ubu: Dacă nu le dai carne şi galbeni, în două ceasuri te răstoarnă.
Dom' Ubu: Carne, da! Aur, nu! Tăiaţi trei gloabe vetuste, şi-aşa-s prea bune pentru maimuţoii ăştia.
Madam Ubu: Maimuţoi eşti tu! Cine dracu m-a potcovit cu un dobitoc de teapa ta?
Dom' Ubu: Vă mai spun o dată, vreau să mă-mbogăţesc şi n-am să dau un sfanţ.
Madam Ubu: Când ţi-au încăput pe mână toate averile Poloniei!

replici din piesa de teatru Ubu rege, scenariu de Alfred Jarry (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candidatul caragialian: Onorabili concetăţeni! Fraţilor! Ca orice român... ca orice fiu al ţărişoarei sale... mă gândesc la ţara mea... La România La viitorul ei! Căci nu am avut trecut, nu avem prezent... dar avem viitor! Viitor de aur ţara noastră are. Avem...! Întrerupeţi-mă, fraţilor, ce dracu'! Nu mă tem de întreruperi! Asta-i meseria mea de candidat! Să fie întrerupt! Altfel nu e candidat! Voiesc a vă spune că eu sunt pentru progres! Căci unde nu e progres... nimic nu e! Pentru descentralizare! Să facem praf economia centralizată! Statul! Va să zică, fiecare cu proprietatea lui! Cu bucăţica lui de pâine! De casă! De pământ! De nevastă! Căci cine-i poporul? Noi suntem poporul! Eu şi voi! De aceea, vă cer să mă votaţi! Sunt onorat să mă votaţi! E o onoare şi pentru voi să mă votaţi! Nu pentru mine, pentru ţărişoara mea! Şi-a voastră! Că-i a noastră! Trăiască România! Şi NATO! Şi UE! Trăiască românul!...

replică din Unda veselă, Candidatul sau Caragiale redivivus, 1991, scenariu de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vegheaţi!

În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta şcolii ţâşnesc în iureş
Zburdalnici iezi
Copii cu şorţuleţe şi funte,
În priviri rouă
Şi pe fiecare deget
Degetar de cerneală(monorimă albastră).
Vârstă de aur
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuş plin de nădejdi
Şi tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboţele
De şapte poşti? Să-l vadă mama mai repede mare...)

Ca dintr-o ţară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Saşa Pană din Culoarea timpului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi fraţi scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiş intră Luna, braţ la braţ cu Sulful şi Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roşu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund… Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix şi volatil în aceeaşi cochilie! Trup şi suflet, materie şi spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-aţi ascuns, voi, trepăduşi ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberaţie. Şapte vulturi abia ţin piept leului dezlănţuit... Ajunge! Lăsaţi focul să se întoarcă la cer, vipere de gheaţă! E ceasul la care nevăzutul prinde contur şi poemul trece în cristal. Aur esenţial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece şi subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăşi. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costorar de vremuri noi

Costor căldări, costor tingiri
Costoresc capete de zbiri
Spoiesc obraz de impostor
Redau vederea unui chior!

Sunt costorar de vremuri noi
În ţara plină de ciocoi

Repar căldări, repar tingiri
Costor feţe de volintiri
Veniţi ca negre lipitori
Şi croncănind ca nişte ciori

Sunt costorar, n-am cositor
Căci l-a delapidat un chior

Costor pe cine ne-ar ciordi
Ca fiind trimis de FMI
Repar burlanele la vile
Costoresc feţele senile

[...] Citeşte tot

poezie de Virgil Ciuca (27 martie 2012)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!