bucurie

Washington

Washington - definiţie epigramatică

Oraş cu-o Casă Albă, preşedinte,
În care, fumătorule, te bucuri
Că poţi găsi şi pipe, şi trabucuri,
De când Monica s-a făcut cuminte.

definiţie epigramatică de Vasile Til Blidaru din Definiţii epigramatice - dicţionar culegere (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria unei invenţii

Prea multe calităţi avea femeia
Şi ne-ar fi fost prea mare bucuria,
Nemeritată, poate, de aceea
Se spune că s-a inventat... soţia!

epigramă de Veron Ene din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

1492. În copilărie, eram învăţaţi să memorăm acest an, cu mândrie şi bucurie, ca fiind anul în care oamenii au început să trăiască vieţi pline şi frumoase pe tărâmul nord-american. În fapt, oamenii trăiau vieţi pline şi frumoase pe tărâmul nord american de sute de ani. 1492 a fost doar anul în care piraţii mării au început să îi jefuiască şi să îi ucidă.

citat clasic din Kurt Vonnegut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabolă

Unde sunt miresmele,
Cocorii, catapetesmele?
Cine e hoţul, cine e blestematul
Care ne-a jefuit satul?

Plecaţi în toate părţile,
Cercetaţi pădurile, cercetaţi hărţile,
Răsturnaţi împărăţiile
Şi aflaţi bucuriile.

Până la veacul mic
Mai e un drum de nimic,
O şchioapă, o săritură de piţigoi.
Să n-ajungem cu desagii goi.

Arhanghelii, îngerii, sfinţii
Aşteaptă să le ducem arginţii
Şi din toate cele câte ceva.
Măcar o aţă, o mucava.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ion Pena din revista "Drum", anul I, nr. 11 (mai 1940)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste canibală

Ştiu că voi da din nou de tine
n-ai să poţi să-mi scapi
închipuirea e a mea
capturat precum o insectă şi străpuns
ferecat înspăimântat resemnat
oricum vei fi
aici
voi face din tine ceea n-o să vrei
tacticos am să m-apuc să te devor
dragostea nu lasă nimic în farfurie
nici măcar cleştii.
Am să te mănânc şi-am să te sug
Golit
n-aş vrea totuşi să te fac să suferi
aş vrea să te bucuri şi tu
de imensa fericire
de a fi fost hrană.

poezie de Donatella Bisutti, traducere de Geo Vasile
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

E şcoala-n sărbătoare (elevilor de la Liceul din Tinca, Bihor)

Trimit mesaj din pagină de carte,
În miez de toamnă-n clipe mai aparte,
Pitagora, Esop şi Eminescu,
Jack London, Blaga, Iorga şi Enescu.
E pieptul şcolii-n plină sărbătoare,
Zâmbesc complice săli şi coridoare

Iar clopoţelul sună mai vioi
Plăcutele arpegii, ritmuri noi.
Elevi şi dascăli, minunat decor
În cânt şi dans la sărbătoarea lor...
Octombrie ia chipul pitoresc
Brânduşele-n poiană se-oglindesc.

Spre astrul zilei pleacă lin în zbor
Frumoase gânduri pentru viitor
Ce an de an fac toamna luminoasă
De ziua şcolii-n clipa cea aleasă.
De bucurie înfloreşte-n dar
O crizantemă albă în orar.

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Fântâna cu sori (2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Señora Oriana către Dulcinea del Toboso

O, Dulcinea, dacă mi-ar fi scos o
Măiastră zână-n drum chiar satul care
Ţi-e patrie, din Miraflor pe mare
Veneam să schimb azi Londra pe Toboso.

Lui Don Quijote să-i fi dat chemare,
Să fi putut fi pentru-acel colos o
Icoană-n lupte, inima mi-a ros-o
Dorinţa, vie fără de-ncetare.

De-aş fi scăpat şi eu la fel de castă
Lui Amadís din braţe, cum putut-ai
Cu-al tău curtenitor hidalg Quijote,

Azi n-aş şti ce-i invidia nefastă.
M-ar bucura, nu m-ar jigni, plăcuta-i
Tovărăşie, dând plăcerii cote.

sonet de Miguel de Cervantes din Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea mult râvnită a fost menită să-şi afle adăpostul într-o zonă ferită şi ascunsă de orice privire aflată la pândă. Şi locul acela este greu de dovedit, dacă stăpâna absolută nu-şi dă acordul. Ea este pitită strategic, sub un munte solid, nu prea înalt şi rotunjit, care înfrumuseţează alcătuirea spiţei femeieşti, căruia oamenii i-au conferit numele lui Venus, zeiţa dragostei, nume plin de promisiuni, armonie şi bucurii nemaiîntâlnite, munte acoperit de o pădure scurtă şi deasă, ca o pavăză împotriva celor care ar încerca s-o cucerească.

Virgil Răzeşu în Mic tratat de deflorare (2009)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeul Zmeilor: Poveşti, poveşti... Poveştile acestea n-au nicio logică. Ia să vă spun eu o poveste adevărată! Eram tânăr, vânjos, voinic. Mă îndrăgostisem de o fată de pe tărâmul vostru. Fata lui Smântână Împărat...
Făt-Frumos: Smântână Împărat? Ăăăă! Îl ştiu. E ăla de la Fabrica de Lapte...
Zmeul Zmeilor: Era o fată frumoasă şi fără prejudecăţi. Mă iubea, fără să ţină seamă că sunt zmeu. M-am dus la Împăratul nostru şi i-am cerut dezlegare, să mă însor cu ea. N-a fost chiar încântat, dar a acceptat. Apoi am alergat la Smântână Împărat să-i cer fata de soţie. Şi ăsta a zis că mi-o dă bucuros, numai să-i duc luna de pe cer.
Făt-Frumos: La ce îi trebuia luna de pe cer?
Zmeul Zmeilor: Zicea că vrea să o pună la el în curte, în chip de felinar. Să nu mai cheltuie atâţia bani cu iluminatul...

replici din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepoţii

În viaţa mea, nicicând n-aş fi crezut
Că am să fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân' ce nepoţii-n lume s-au ivit,

Căci de ai mei băieţi ce-au tot crescut
Zi după zi, fi'nd veşnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez că nu m-am bucurat,

Dar de nepoţi, adică nepoţei,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar şi-n braţe-mi sar toţi trei,
Şi cerul pare mult mai luminos!

Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea...
Nici vorbă... cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia!

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!