Umor despre zbor, pagina 4
E școala-n sărbătoare (elevilor de la Liceul din Tinca, Bihor)
Trimit mesaj din pagină de carte,
În miez de toamnă-n clipe mai aparte,
Pitagora, Esop și Eminescu,
Jack London, Blaga, Iorga și Enescu.
E pieptul școlii-n plină sărbătoare,
Zâmbesc complice săli și coridoare
Iar clopoțelul sună mai vioi
Plăcutele arpegii, ritmuri noi.
Elevi și dascăli, minunat decor
În cânt și dans la sărbătoarea lor...
Octombrie ia chipul pitoresc
Brândușele-n poiană se-oglindesc.
Spre astrul zilei pleacă lin în zbor
Frumoase gânduri pentru viitor
Ce an de an fac toamna luminoasă
De ziua școlii-n clipa cea aleasă.
De bucurie înflorește-n dar
O crizantemă albă în orar.
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Fântâna cu sori (2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romică (generos): Nu-mi trebuie nicio zestre de la taică-tu! Mă mulțumesc cu casa, căruța, jumătate din turmă și farfuria lui zburătoare...
Ramona (surprinsă): Farfuria? Ești nebun? N-a plătit decât prima rată... Nu ți-o dă. Mai bine se omoară!
Romică: Mare lucru! O farfurie zburătoare, la mâna doua. La ce-i mai trebuie?
replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoșul și penele
Pintenat și-nfumurat,
Un cocoș, nătâng de fel,
Ales însă șef de stat,
(În ogradă, cum altfel?),
Dând din aripi, s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Sus pe gard unde-a cântat
Să răsară soarele.
De puterea-i încântat,
Vrând să cheme stelele,
Pe o creangă s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Și spre cer, încrâncenat,
Încruntând sprâncenele,
Stelelor le-a ordonat
Să-și ridice genele.
Ele însă nu au vrut,
Că lucea-n cer soarele
Iar cocoșul încrezut,
Îndoind picioarele,
[...] Citește tot
fabulă de Petronela Slavu din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi bine să uiți
- Ar fi bine s-o uiți! îi spuneam inimii,
uit-o, îți spun! Îi strigam furios,
așază lespezi înalte de liniște în urma ei,
uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine...
- Ușor de zis! Mi-a răspuns nicicând
n-a fost dat nimănui a uita
focul în care piere arzând.
- Uitați-o! le strig ochilor pentru Dumnezeu,
alungați-o din lacrimă și din lumină,
uitați-o, vă spun!
- Eram niște cratere stinse, mi-au spus, lumina
nu mai găsea drumul spre noi.
Ca niște afumate răni de glonț,
spre lume aținteam
sticloase întrebări încremenite. Doar ea,
buzele ei, aburind ușor geamul subțire, uscat,
lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea
lumini fierbinți, în mijlocul cărora
tolănită, domnește.
[...] Citește tot
poezie de Geo Dumitrescu din Nevoia de cercuri (1966)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbița xenofobă
Un porumbel frumos, cu gușă mare,
S-a nimerit, fatidică-ntâmplare,
Pe-un vechi acoperiș, la ceas de seară,
Să dea pe o antenă de o cioară,
Ca smoala pe obraji, dar curățică
Și chiar, cu-ngăduință, frumușică.
Consoarta lui era acum plecată,
Fiindcă se lăsase-nduplecată
Să ducă nu știu unde o scrisoare,
Departe, mai încolo de hotare.
Aflat porumbul, oarecum, la rut,
Cu apetitul sexual crescut,
Iar cioara cam dispusă și nurlie,
S-a-nfiripat un fel de simpatie
Și, după giugiuleli și tandre șoapte,
Înaripatele-au trecut la fapte.
Dar când erau în culmea fericirii,
Când peste pene adiau zefirii
Și cioara sta să urle de plăcere,
Iar el se-apropia de încheiere,
[...] Citește tot
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vegheați!
În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta școlii țâșnesc în iureș
Zburdalnici iezi
Copii cu șorțulețe și funte,
În priviri rouă
Și pe fiecare deget
Degetar de cerneală(monorimă albastră).
Vârstă de aur
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuș plin de nădejdi
Și tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboțele
De șapte poști? Să-l vadă mama mai repede mare...)
Ca dintr-o țară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:
[...] Citește tot
poezie clasică de Sașa Pană din Culoarea timpului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi frați scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiș intră Luna, braț la braț cu Sulful și Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roșu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix și volatil în aceeași cochilie! Trup și suflet, materie și spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-ați ascuns, voi, trepăduși ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberație. Șapte vulturi abia țin piept leului dezlănțuit... Ajunge! Lăsați focul să se întoarcă la cer, vipere de gheață! E ceasul la care nevăzutul prinde contur și poemul trece în cristal. Aur esențial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece și subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăși. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre zbor, adresa este: