Europa şi moarte

Mă, oameni buni, oameni buni, muri moş Arvinte... Să dusă cam repede că vedeţ iel cam beu mult... că d-aia mi-e frică mie şi cu Gheorghe... că-i zâsă doftoru că dacă mai biea moare, şî iel o ţîne p-a lui: că iel moare dacă nu biea. Da săraca Frusina, zîc de nevasta mortului, plânsă iea ce plânse, da p-ormă dădu să se zbuciume ca şopârla,... că trebuia să-ngroape mortu. Să vedeţ lucru dracului, oameni buni. Că-i zîsă primariu lu Frusina să nu mai cumpere coşciug de la Moş Andrei, că nu-i ieuropean... Că cică moş Arvinte dacă muri acu dupe anu nou, ie primu mort european din satul Zgârla. Aşa că, zîsă primariu, înmormântarea lui moş Arvinte trăbuie să fie ca o sărbătoare pentru satu nostru. Că fanfara când îl duce pă ultimu drum, o să-i cânte Imnu Ieuropii.

citat din filmul serial Varvara, "Greu e, Doamne, cu Europa asta!" de Corneliu Sofronie (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am călătorit, împreună cu soţia mea, mult şi în întreaga lume, şi am întâlnit în aceste călătorii numai oameni care mi-au plăcut. De altfel, nu cred că am întâlnit, în întreaga mea viaţă, vreun om care să nu-mi placă. Dar într-una dintre aceste călătorii, în Europa, am întâlnit un om cu adevărat deosebit, un chinez în vârstă de peste 80 de ani, care singurul din întreg grupul nostru, foarte conştiincios înscria într-un blocnotes, ceea ce i se părea interesant sau deosebit. Tot ce ne-a povestit în legătură cu retragerea generalului Chiang Kai-shek, din anul 1949, din China continentală în Taiwan, era extrem de interesant, pentru că fusese un participant la acele evenimente, şi le cunoştea din proprie experienţă. Eu însă voi repeta din spusele lui, numai esenţa filozofiei sale de viaţă, care este cuprinsă în trei judecăţi laconice, fiecare dintre ele cuprinzând atât enunţul cât şi concluzia, dar să-i dau cuvântul: Am mâncat întotdeauna numai atât de puţin, cât să nu mor de foame! Am muncit întotdeauna atât de mult, doar să nu mor de extenuare! Dar, întotdeauna am avut un "hobby", diferit de activitatea care-mi procura mijloacele de trai, prin care obţineam recreerea de care aveam nevoie, pentru a putea continua!

începutul de la Frontierele românilor, Prefaţă de Alexandru Gabriel Filotti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada încornoratului pirpiriu

Omul bun e păgubos şi pe faţă şi pe dos
Şi pe dunga banului şi-n gura băcanului
Cum o dă şi cum o-ntoarce cum o strânge cum o stoarce
Tot el cade pe nasoale cu flitu din sarsanale

C-aşa se-ntâmplă cu mine tocmai când dădui de bine
Şi când făcui şi eu cheag din care să bag la jgheab
Halimos de zile mari cu languste şi homari
Şi şampanii cu fâs-fâs din spume de jos în sus

Hopa hopa Europa-i naşul!

Asta la prima vedere că langusta mea-i muiere
Şi homarii-s turnători când îţi bagă strâmba mori
Că te dă pe mâini umblate când pe date când pe luate
Când date peste muian când luate din caraiman

C-a rămas şampania paştii şi grijania
Lu Pandele lui acolo care m-a dublat în solo
Ca să mi-o soarbă-nspumată când o scarpină la noadă

[...] Citeşte tot

poezie de George Astaloş din Pe muchie de şuriu (1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!