Umor despre acasă și viață
citate amuzante/comice despre acasă și viață.
Imediat ce îți dai viața pentru patrie, poți pleca acasă!
aforism de Ninus Nestorovic, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dirijorul fără noroc
Viața lui e melodia,
Visul Apassionata;
La servici, cu simfonia,
Iar acasă cu sonata.
epigramă de Ștefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima frustrare
În seara-aceea de sidef,
A fost o mare sărbătoare
Și-i prooroci o ursitoare,
Că mă-sa îl născuse șef
De-atunci, fu scos în relief,
Iar ca director, ascultare
I se dădea fără-ncetare
Acasă, la servici, la chef
Când decedă, fu jale mare,
Și subalternii mult spășiți
L-au plâns cuprinși de întristare
Iar el, cum poate bănuiți,
La groapă-avut-a o frustrare,
Că nu-i spun cioclii: să trăiți!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Welcome to Romania!
După ani de viață-amară,
Prin stăini muncind cu spor,
M-a cuprins un dor de țară
Și de-al satului ogor;
Cum ajung, din avion,
Dracu' știe, de-un puhoi,
Cu Pandele, văru' Ion,
Ne-am trezit luați și noi
Până într-o piață mare,
Unde, toți strigau, nebuni,
"Jos guvernul, jos cutare,
Noi sunten aici stăpâni!"
Io, ca omul, după drum,
Fui cuprins de-o întrebare...
Nu-mi pica fisa nicicum
Ce-i atâta supărare?!
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi bine să uiți
- Ar fi bine s-o uiți! îi spuneam inimii,
uit-o, îți spun! Îi strigam furios,
așază lespezi înalte de liniște în urma ei,
uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine...
- Ușor de zis! Mi-a răspuns nicicând
n-a fost dat nimănui a uita
focul în care piere arzând.
- Uitați-o! le strig ochilor pentru Dumnezeu,
alungați-o din lacrimă și din lumină,
uitați-o, vă spun!
- Eram niște cratere stinse, mi-au spus, lumina
nu mai găsea drumul spre noi.
Ca niște afumate răni de glonț,
spre lume aținteam
sticloase întrebări încremenite. Doar ea,
buzele ei, aburind ușor geamul subțire, uscat,
lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea
lumini fierbinți, în mijlocul cărora
tolănită, domnește.
[...] Citește tot
poezie de Geo Dumitrescu din Nevoia de cercuri (1966)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rașela
I-a murit lui Șmil soția,
Draga lui cu ochii mari;
Tristă-i toată ceainăria,
Tristă-i strada Mămulari.
Era blândă și frumoasă,
Albă ca un trandafir...
Jale-a fost la Șmil, acasă;
Jale-a fost la cimitir.
Toți plângeau: Așa o damă,
Șmil o să-și găsească greu.
(Un portret de pus în ramă!)
Și-a luat-o Dumnezeu!
Zece ani de căsnicie
Nu-s o lună, nu-s un an!
Ca femeie și soție
... Ea era în primul plan.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama m-a învățat niște lucruri
Mama m-a învățat LOGICĂ...
"Dacă-o să cazi din copac și-o să-ți rupi gâtul, n-o să mai poți merge cu mine la cofetărie."
Mama m-a învățat MEDICINĂ...
"Dacă mai încrucișezi mult ochii, așa o să rămâi, sașiu!"
Mama m-a învățat SĂ FAC FAȚĂ PROVOCĂRILOR...
"Unde te gândești? Răspunde când vorbesc cu tine... Nu-mi mai întoarce vorbele!"
Mama m-a învățat ce este UMORUL...
"Când cositoarea îți va tăia picioarele, să nu vii repede la mine!"
Mama m-a învățat să devin ADULT...
"Dacă nu mănânci toate legumele, n-o să crești niciodată mare!"
Mama m-a învățat GENETICĂ...
"Te comporți exact ca taică-tău!"
Mama m-a învățat despre ORIGINI...
"Te comporți de parcă te-ai fi născut într-un grajd!"
[...] Citește tot
poezie satirică de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O aventură galantă
Într-o seară, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventură,
Nici cu Haike, nici cu Sură,
O coniță delicioasă,
Nici urâtă, nici frumoasă,
Și-am intrat cu ea în vorbă,
Nici de Cosmos, nici de ciorbă.
Avea ochii ca doi aștri,
Nici căprui, dar nici albaștri,
Gura dulce, zâmbitoare,
Nici prea mică, nici prea mare,
Sânii, două rândunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Și vorbind cu ea în șoaptă
Nici prostuță, nici deșteaptă.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre acasă și viață, adresa este: