adevăr şi femei

Pesimistul este bărbatul care crede că toate femeile sunt rele. Optimistul este cel care speră că ele sunt cu adevărat aşa.

citat din Chauncey Depew
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei adevărate

Sunt mame amiabile
Şi soţii femecătoare,
Dacă vreţi femei uşoare,
Luaţi-vă... gonflabile!

epigramă de David Boia (12 septembrie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul (prăvălit deasupra Bărbatului, îl mângâie): Te tratez cu înţelegere şi blândeţe! Te-am făcut om! Ţi-am dăruit o femeie plină de har, tânără şi adevărată! O nimfă cu picioare lungi, cu sâni multilateral dezvoltaţi şi buze senzuale... (Autorul îl mângâie pe Bărbat, cu pasiune crescândă.)
Bărbatul: Mă gâdili, nenorocitule!...
Autorul: Ţi-am dat femeia pe care o iubesc! Alcătuim triunghiul conjugal perfect! N-am de ales! Dacă o iubesc pe ea trebuie să te iubesc şi pe tine. Eşti soţul ei? Vei fi şi soţul meu!...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Guvidi, deşi foarte tânără, sub înfăţişarea şi manierele ei copilăroase, ascundea mai mult tact diplomatic. În adevăr, bărbatul socotise cuminte: ceea ce omul "tare şi aspru", cum se ştia el, ar fi putut compromite, femeia a scos-o cu blândeţe la un fericit capăt.

Ion Luca Caragiale în Om cu noroc (1890)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Ştii bine că...
Femeia: Sigur că ştiu! Ştiu tot ce se poate ştii în materie de dragoste, chiar dacă predau astronomie! Sunt irezistibilă! Respiraţia mea, asemenea unui vânt solar, răstoarnă voinţa celui mai hotărât mascul. (Îl strânge puternic în braţe.) Iubi! Nici nu ştii ce uşor se vânează bărbaţii în ziua de azi!... Introduc cartuşe de ruj în arma mea automată şi îi ciuruiesc!... Sezonul de vânătoare e nelimitat. Dragostea mea are forţa unei mitraliere! Este totală şi devastatoare... (Suspinând.) Bieţii bărbaţi!... Am săvârşit un adevărat genocid...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia (ironică): Da, dar tu nu ţi-ai descărcat arma în mine. De ce nu m-ai ciuruit?! Autorul (cu capsa pusă): [...] | Citeşte tot comentariul

Venera: Simt că turbez! În sfârşit, ne-a picat din cer un bărbat! Unul cam trecut, dar adevărat! Nu ne rămâne decât să-l împărţim în mod egal între noi! (Ia un cuţit de pe tejghea). Lăsaţi-mă pe mine să-l tranşez...
Elen (se opune, speriată): Venera, ai înnebunit? Doamne, ce poate face abstinenţa dintr-o femeie!
Venera: Da, cred că am înnebunit! De patru ani ne rugăm, şi individual, şi în echipă... Şi acum, cerul ne trimite în sfârşit marfă! Cam expirată, vedem şi noi! Dar avem marfă de genul masculin! Marfă! Marfă! Marfă!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul (crispat): Alo! Alo! Stimaţi cetăţeni cu drept de vot! Îmi revine cinstea şi onoarea să vă informez că nu sunteţi decât nişte păpuşi jalnice. Iar păpuşarul, adică persoana care vă trage sistematic pe sfoară, vă rog să reţineţi... păpuşarul sunt eu...
Femeia: Si! Io sono una bambola!...
Bărbatul: Protestez! Eu sunt marionetă! Eu nu sunt păpuşa nimănui!
Autorul (eruptiv, către Bărbat): Adevărat! Eşti o marionetă rătăcită prin universul meu spiritual. Te crezi filozof, dar fără mine nu poţi articula o idee! Nu mişti un deget fără controlul meu! Pentru că nu ai voinţă proprie! Eşti un lucru, înţelegi? În zadar, te dai fiinţă! Nu eşti decât un obiect! Şi încă unul de proastă calitate...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grandgousier: Adevărat îţi vorbesc. Mântuitorul nostru spune în Evanghelia de la Ioan cetire: "Muierea în dureri va da naştere, dar după ce va fi născut, suferinţa ei va uita-o".
Gargamela: Of, frumos ştii sa grăieşti! Mai bucuroasă ascult cuvintele Evangheliei, decât povestea sfintei Margareta, sau altă trăsnaie.
Grandgousier: Curaj, mieluşico! Dă-i drumul ăstuia, că pe-urmă mai facem unul.
Gargamela: Ai! Ce vă pasă vouă, bărbaţilor? Eu, cu ajutorul lui Dumnezeu, o să mă chinuiesc, dacă aşa ţi-a fost pofta; dar ar fi fost mai bine - Doamne! - să ţi-o fi tăiat!
Grandgousier: Ce să tai?
Gargamela: Ah, ce bărbat de treabă te-ai făcut; numaidecât ai priceput.
Grandgousier: Să mi-o tai! Adu încoace cuţitul, afurisite, dacă aşa ţi-e voia!
Gargamela: Ba să ferească Dumnezeu de una ca asta! Iartă-mă, Doamne, că n-o spusei într-adins. Să nu-ţi faci nici dumneata sânge rău. Azi o să am de furcă, după mila cerului, şi numai din pricina bărbăţiei dumitale, s-o porţi sănătos!

replici din romanul Gargantua şi Pantagruel de Francois Rabelais (1532)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi fraţi scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiş intră Luna, braţ la braţ cu Sulful şi Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roşu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund… Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix şi volatil în aceeaşi cochilie! Trup şi suflet, materie şi spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-aţi ascuns, voi, trepăduşi ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberaţie. Şapte vulturi abia ţin piept leului dezlănţuit... Ajunge! Lăsaţi focul să se întoarcă la cer, vipere de gheaţă! E ceasul la care nevăzutul prinde contur şi poemul trece în cristal. Aur esenţial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece şi subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăşi. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!