admiraţie şi devenire

Oamenii nu mai caută consolare în artă. Doar oamenii rafinaţi, cei bogaţi, cei leneşi caută noul, extraordinarul, extravagantul, scandalosul. Eu i-am satisfăcut pe aceşti oameni cu toate acele lucruri bizare care mi-au trecut prin cap. Şi cu cât ei înţeleg mai puţin ceva, cu atât mai mult îl admiră. Amuzându-mă cu toate acele jocuri, acele nonsensuri, acele ghicitori şi imagini am devenit vestit. Eu sunt numai un prezentator public care şi-a înţeles vremea sa.

citat clasic din Pablo Picasso
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată intrat în muzeu, Giuleaşcă ajunge în dreptul portretului lui Bălcescu, convins că se află în faţa unui mare domnitor. Mintea lui încearcă febril să-şi amintească cu cine o fi luptat Bălcescu: cu romanii sau cu turcii? Mut de admiraţie, cu pălăria în mână, priveşte tabloul şi îl închipuie pe Bălcescu călare pe un roib, cu o sabie în mână şi îndemnându-şi oastea: "Pe ei, ma!" "Da, da... îşi confirmă Giuleasca sieşi, mare domnitor". Are însă o tresărire. Şi-a adus aminte de altceva. Din buzunarul interior al hainei scoase o bancnotă pe care o purta cu el mereu. Este de pe vremea când era ginerică şi a primit-o de la naşul lui, astăzi un prosper om de afaceri, proprietarul a cinci carmangerii. Este o bancnotă de 100 de lei vechi. Iar pe ea, efigia lui Bălcescu! Giuleaşcă e din ce în ce mai încurcat. Priveşte chipul revoluţionarului imprimat pe bancnotă. Ridurile de pe faţa sa devin din nou adânci. Se scarpină în creştetul capului. Apoi, după urechea stângă. Fluieră scurt, semn că are o revelaţie: "Da, zise el într-un târziu. A fost ministru de finanţe!"

Corneliu Sofronie în revista "Urzica" (1988)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!