Umor despre apă și flori
citate amuzante/comice despre apă și flori.
Întoarcerea soțului acasă
Miroși a vin! gătindu-i patul,
I-a spus soția, cu fiori.
Păi ce să fac eu, dacă Statul
N-a pus în el apă de flori?
epigramă de George Caranfil din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țară mea cu duh de pace, Țara mea cu duh de dor
Aș striga să mă audă Ștefan Sfânt și-al meu popor!
Putna, clopote-răsună și Vrancioia vine iar,
Să-și jerfeasca toți feciorii, pentru-al țării ei hotar!
Țara mea plină de floare și de verde frematand
Te aud în nopți cu stele, cum jelește-al tău pământ
Cum pe câmpuri se jertfește grâul să mai dea un rod
Dar mișeii prinși în roată, vor să-ți cânte un prohod!
Țara mea cu munți de sare și cu cerul luminos
La hotar ai scris cu sânge, peste chipul glorios
Și-a pus sabia în teacă, să infloreaca iarăși maci
Dar de-o vreme îngândurată te jerfesti, jelești și taci...
Țara mea cu râuri line și cu nuferi prinși de ape
Îți doresc să ai lumină și de toți copii parte
Să-i aduci la vatra sfânta, unde focul este viu
România mea frumoasă, eu tot tânăra te știu!
[...] Citește tot
poezie de Camelia Cristea din Confluente literare, ianuarie 2020
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năravuri scribărețe
Când colinzi
două luni
a naturii splendoare,
căutând flori și stele
prin oricare cotlon,
e de neînchipuit
cum natura ți-apare
ca o carte
de telefon.
Pretutindeni-
Caucazul de-ar fi,
e de-a surda,
sau că-s țărmii Crimeii
în soare,
pe un petec de cer,
la W. C,
sau pe burta
telegarului lui Petru cel Mare,
ori în praful din drum,
ori pe-a vântului roză,
[...] Citește tot
poezie clasică de Vladimir Maiakovski din Versuri (1926), traducere de Cicerone Theodorescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către secolul de acum
Ce secol fost-a vreodată mai sinistru?
Ce ciumă crâncenă mai aducătoare de moarte?
Ce pedeapsă mai crudă decât aceea a Styxului
Și a lăcașului lui Pluto cel nemilos?
Ce venin mai funest decât tine,
Secol îngrozitor?
Cine, rogu-te, și-ar fi închipuit vreodată ceva mai crud
Decât otrava ucigătoare din Colchis?
Sau pedepse mai grele decât ale lui Hercule?
Semănat-au oare Erinys sau Megaera un război
Atât de crud în sânul muritorilor
Ca tine, secol criminal și perfid,
Vrednic de cuvinte de blestem?
Colo, călărețul păgân, pustiind hotarele Italiei,
Pradă lăcașurile sfinte,
Aici, cruzimea sălbatică a neamului turcesc
Vai, pe noi, pannonii distruși
Și cu puterile odinioară neîntrecute, acum înfrânte,
Ne extermină din cauza discordiei
Unor duci și principi
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolaus Olahus
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre apă și flori, adresa este: