bârfă şi gură

Unor avocaţi

Gura lumii, foc s-o ardă,
Ştiţi ce spune despre ei?
Că-s în stare ca să piardă
Din două procese, trei!

epigramă de Vasile Tacu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unora cărora le place bârfa

Findcă să bârfeşti îţi place
C-aşa-i felul dumitale
Gura care nu-ţi mai tace
O s-o umplem cu sarmale.

epigramă de Gheorghe Buleteanu din Orizont (28 decembrie 1979)
Adăugat de Gheorghe Buleteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaful unui beţiv

Nu beat fiind aş fi murit
Cum mă bârfesc cei răi de gură,
Ci eu, doar n-am mai reuşit
Să mă trezesc... din băutură.

epitaf epigramatic de Gheorghe Bălăceanu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă

La mare-l concepu şi nu se teme
De gura lumii plină de venin,
E în dilemă însă cum să-l cheme:
Pierre, Giuseppe, Uve sau Marin?

epigramă de Geo Olteanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura lumii

Crăcănel, când s-a-nsurat,
A fost foarte inspirat,
Dar mireasa lui bogată
Era tare... expirată.

epigramă de Marian Cioacă (septembrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La locul de veci al unui dentist

Răposat-a întru Domnul
Şi-ngropat sub brazda humii,
Liniştit îşi face somnul
C-a scăpat de gura lumii.

epitaf epigramatic de Mircea Ionescu-Quintus din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbiţa xenofobă

Un porumbel frumos, cu guşă mare,
S-a nimerit, fatidică-ntâmplare,
Pe-un vechi acoperiş, la ceas de seară,
Să dea pe o antenă de o cioară,
Ca smoala pe obraji, dar curăţică
Şi chiar, cu-ngăduinţă, frumuşică.
Consoarta lui era acum plecată,
Fiindcă se lăsase-nduplecată
Să ducă nu ştiu unde o scrisoare,
Departe, mai încolo de hotare.
Aflat porumbul, oarecum, la rut,
Cu apetitul sexual crescut,
Iar cioara cam dispusă şi nurlie,
S-a-nfiripat un fel de simpatie
Şi, după giugiuleli şi tandre şoapte,
Înaripatele-au trecut la fapte.
Dar când erau în culmea fericirii,
Când peste pene adiau zefirii
Şi cioara sta să urle de plăcere,
Iar el se-apropia de încheiere,

[...] Citeşte tot

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea III (Biletul lui Călin)

La un semn, deschisă-i calea şi coboară din maşină,
Împărţind bezele-n dreapta şi în stânga, o blondină.
– Tu eşti, şefu? – Da, frumoaso. – Am venit să te mai văd
Şi să stăm la sfat, Traiane, că în ţară... e prăpăd!!!.....
– Orice gând ai, păpuşico, şi-orice inima-ţi dictează,
Ai ales corect momentul, şezi colea şi croşetează!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi că, după draperie, ai o mătură şi-un mop!
După ce ştergi bine praful, deapănă-ţi în tihnă sculul,
Însă ia aminte bine la tot ce-ţi zice masculul!
Noaptea asta petrecută la Palat n-ai s-o regreţi
Şi-o să vrei şi altădată experienţa s-o repeţi.
Hă, hă, hă, n-ai vrea, frumoaso, să ne şi distrăm puţin
Şi s-o punem de-o scenetă cu... biletul lui Călin?
Mi-amintesc, cam vag, din şcoală, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid şi Mircea. N-o fi fost Vlahuţă, oare?
Chiar de nu sunt eu prea sigur cum stă treaba în scrisoare
Şi cam ce-o fi zis poetul, hai să facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a mă pune opozanţii mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoană, iar eu fi-voi Baiazid

[...] Citeşte tot

parodie de Ilie Bâtcă, după Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!