câini şi frumuseţe

Plouă

De trei zile plouă–ntruna,
Peste tot sunt doar băltoace,
Vremea s–a–ntrecut cu gluma,
Şi–asta nimănui nu-i place.

Norii–s groşi şi negrii tare,
Frigul ne–a pătruns la oase,
Aşteptând un strop de soare,
Lumea stă mai mult prin case.

Un căţel speriat de moarte,
S–a ascuns sub scara noastră
Şi–ngheţat spaţiul împarte
Cu-un motan şi cu o broască.

Stau la geam, privind afară,
La vremea deloc frumoasă,
Îmi aprind calm o ţigară
Şi îmi zic: - Bine–i în casă.

poezie de Paul Constantin (17 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grivan (pe linia începutului Simfoniei Destinului, de Beethoven): Hau, hau, hau, hau! Hau, hau, hau, hau!
Nerva: Nemaipomenit! Lătraţi mai bine ca un câine adevărat! Domnule Grivan! Aţi trecut proba cea mai grea! Felicitări!
Grivan: Mulţumesc! Dar nu înţeleg ce rost are acest spectacol sinistru?
Nerva: Aşa cere metodologia de concurs! Ştiţi să vă guduraţi?
Grivan: Sigur că ştiu! În ţara aceasta toată lumea se gudură!
Nerva: Puteţi să mârâiţi, aşa, discret?
Grivan: Poftim?
Nerva: Mârâiţi puţin! Vă rog eu frumos! Imaginaţi-vă că vedeţi un ziarist incomod...
Grivan: Mrrrrrrrrrrrr!!!
Nerva: Ceva mai subtil, domnule Grivan! Ziariştii de azi sunt personaje foarte sensibile!
Grivan: Mrrrrrr!
Nerva: Perfect. Acum îndepliniţi toate condiţiile. (Îi întinde contractul). Puteţi semna contractul de angajare!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbiţa xenofobă

Un porumbel frumos, cu guşă mare,
S-a nimerit, fatidică-ntâmplare,
Pe-un vechi acoperiş, la ceas de seară,
Să dea pe o antenă de o cioară,
Ca smoala pe obraji, dar curăţică
Şi chiar, cu-ngăduinţă, frumuşică.
Consoarta lui era acum plecată,
Fiindcă se lăsase-nduplecată
Să ducă nu ştiu unde o scrisoare,
Departe, mai încolo de hotare.
Aflat porumbul, oarecum, la rut,
Cu apetitul sexual crescut,
Iar cioara cam dispusă şi nurlie,
S-a-nfiripat un fel de simpatie
Şi, după giugiuleli şi tandre şoapte,
Înaripatele-au trecut la fapte.
Dar când erau în culmea fericirii,
Când peste pene adiau zefirii
Şi cioara sta să urle de plăcere,
Iar el se-apropia de încheiere,

[...] Citeşte tot

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!