calitate

Cercetătorii studiază efectele alcoolului pe animale. Bieţii şoareci sunt nevoiţi să bea un whiskey de cea mai proastă calitate.

Marius Zaharia în Taxa de protecţie şi alte tentative de umor (iulie 2016)
Adăugat de Marius Zaharia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de superioară calitate, a căror inimă de lux emite continuu raze trandafirii de bunătate, sunt cei care te vorbesc de bine, foarte bine pe la spate şi te protejează, iar în faţă te încurajează cu al lor glas să mai faci spre succese câte-un pas; stima şi aprecierea li se citesc în privire când la tine fac referire.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puericultura

Acum, când scade rata
natalităţii-n ţară,
şi vindem prunci de gata
pagânilor de-afară,

ni-i dor de vremea-n care
n-aveam habar de planning
şi, la răstimpuri rare,
facând amor în trening,

cu plapumile puse
în cap, până-n aprilie,
şi-n şoaptă, ca să nu se
audă în familie

(sau la vecinii care,
habar n-aveau de planning,
şi, la răstimpuri rare,
făceau amor în trening

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Foarţă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul (crispat): Alo! Alo! Stimaţi cetăţeni cu drept de vot! Îmi revine cinstea şi onoarea să vă informez că nu sunteţi decât nişte păpuşi jalnice. Iar păpuşarul, adică persoana care vă trage sistematic pe sfoară, vă rog să reţineţi... păpuşarul sunt eu...
Femeia: Si! Io sono una bambola!...
Bărbatul: Protestez! Eu sunt marionetă! Eu nu sunt păpuşa nimănui!
Autorul (eruptiv, către Bărbat): Adevărat! Eşti o marionetă rătăcită prin universul meu spiritual. Te crezi filozof, dar fără mine nu poţi articula o idee! Nu mişti un deget fără controlul meu! Pentru că nu ai voinţă proprie! Eşti un lucru, înţelegi? În zadar, te dai fiinţă! Nu eşti decât un obiect! Şi încă unul de proastă calitate...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoară, domnişoară

Domnişoară, mă scuzaţi
că vă tulbur meditarea.
Acceptaţi, vă rog cumplit,
să aflaţi că m-aţi topit
de cum v-am văzut la faţă
într-o joi de dimineaţă
coborând din Mercedes,
în sandale fără dres.

Minijupa, mai ales,
mi-a făcut cordul să bată
într-un ritm surprinzător
de era să fac anghină
pectorală
în toracele-mi sensibil
şi să mor, ah!
de amor
într-un fel indubitabil
de real, dar regretabil,
dacă nu cumva, aş spune,

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!