coşmaruri şi noapte

Uneori kitsch-ul şi coşmarul au aceeaşi compoziţie şi folosesc aceleaşi ingrediente. Spun asta din cauză că mă surprind uneori în captivitatea unui junghi distopic. Ce-ar fi, mă întreb în clipele acelea de disconfort intens, dacă lumea mea ar fi populată, de dimineaţă şi până noaptea, doar de Maria Grapini, Fuego, Tony Poptămaş şi Dan Puric? Cum aş putea supravieţui într-o asemenea companie? Şi, mai ales, cum aş evita smintirea?

începutul de la Noi vorbim, nu gândim, Argument de Radu Paraschivescu (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablouri/coşmar

Eram în război nu ştiu cu cine,
Eu, un soldat, că aşa îmi stă bine,
Căpităneasa ne-mparte pe paturi,
Mie îmi dă o sută de sfaturi.
Iar colonelul serbează o zi,
Poate de naştere sau de-a muri,
Aveam fiecare puşcă, pistol,
mie-mi lipsea un creion şi un rol,
omul şi patul, sforăie toţi,
simt cum se-apropie duşmani de opt coţi,
sunt o mulţime, ne-or împuşca,
oamenii nu ştiu să tragă o saltea,
iată ne duc în lagăre mici,
toată povestea e cu pitici.
********************
Marmura tace, Venus fără braţe,
Iubirile mor încet şi în pace,
Ce a fost? Fluture - noaptea,
Eu în fluture intru în şoaptă,
Schimb de vorbe, vorbele-s iarbă,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!