muzee

Să vizitezi toate muzeele lumii şi să nu-ţi aminteşti decât taxele de intrare.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discriminare

I-au interzis iubitei pe vecie
Să viziteze un muzeu de artă:
Se pare că e aptă să învie,
Instantaneu, orice "natură moartă".

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu în muzeul Luvru

Venus - toată numai graţii -
Mâini nu are, şi-i păcat:
Ascultând ce spun bărbaţii,
Ce mai palme le-ar fi dat!

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (amabil): Noroc bun, Hagaşima! Numele tău îmi pare cunoscut! Sunt sigur că între tine, Hagaşima, şi Convenţia de la Haga există un grad important de rudenie. Oricum, eşti un tip deştept! Faci bine că-ţi aduci capitalul la noi, în zona aseismică din Ţara Vrancei! La voi e instabilitate; două mii de cutremure pe an! Din păcate, guvernul nostru nu te poate primi pentru că azi e luni. Iar la noi, lunea toate muzeele sunt închise.

replică din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată intrat în muzeu, Giuleaşcă ajunge în dreptul portretului lui Bălcescu, convins că se află în faţa unui mare domnitor. Mintea lui încearcă febril să-şi amintească cu cine o fi luptat Bălcescu: cu romanii sau cu turcii? Mut de admiraţie, cu pălăria în mână, priveşte tabloul şi îl închipuie pe Bălcescu călare pe un roib, cu o sabie în mână şi îndemnându-şi oastea: "Pe ei, ma!" "Da, da... îşi confirmă Giuleasca sieşi, mare domnitor". Are însă o tresărire. Şi-a adus aminte de altceva. Din buzunarul interior al hainei scoase o bancnotă pe care o purta cu el mereu. Este de pe vremea când era ginerică şi a primit-o de la naşul lui, astăzi un prosper om de afaceri, proprietarul a cinci carmangerii. Este o bancnotă de 100 de lei vechi. Iar pe ea, efigia lui Bălcescu! Giuleaşcă e din ce în ce mai încurcat. Priveşte chipul revoluţionarului imprimat pe bancnotă. Ridurile de pe faţa sa devin din nou adânci. Se scarpină în creştetul capului. Apoi, după urechea stângă. Fluieră scurt, semn că are o revelaţie: "Da, zise el într-un târziu. A fost ministru de finanţe!"

Corneliu Sofronie în revista "Urzica" (1988)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!