prostie şi viaţă

Câinele moare de drum lung şi prostul are viaţă lungă.

aforism de David Boia (25 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proştii trec prin viaţă păşind sfios, mintoşii, călcându-se pe bătături.

aforism de George Geafir din Capul piramidal şi efectul de piramidă (2001)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei vecine

Cu o şcoală pe măsură
Şi-a făcut în viaţă rost
Dar păcat de-nvăţătură:
A ales cărarea... prost.

epigramă de Gavril Moisa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mire la optzeci de ani

Dintre-atâtea fete tute
Vrând să-i afle vieţii rostul,
A ales - la senectute -
Una... şi-a murit ca prostul.

epigramă de George Ceauşu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diferenţe

Vecinul, om cu-nvăţătură
Stă lângă mine sus pe deal,
Trăieşte prost, ca din cultură
Şi nu ca mine dintr-un cal.

epigramă de Gavril Moisa din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisirea unui lacheu

În ani trăiţi fără de rost,
Pe lângă cri ce-o duc regeşte,
M-am prefăcut că sunt un prost,
Şi-acum doar asta-mi reuşeşte.

epigramă de Gheorghe Bâlici din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţie

În viaţa asta are rost,
Când vezi c-atât de rău te-mpunge,
Să nu-i spui prostului că-i prost,
Că nici nu ştii ce şef ajunge!...

epigramă de Gheorghe Bâlici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul are mintea odihnită

Orice sătuc are şi-un nătărău,
Dar dacă vreţi o viaţă liniştită,
Feriţi-vă să vă puneţi cu el rău,
Că mintea lui mereu e odihnită.

epigramă de Paul Constantin (23 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Critica şoricelului

Un şoricel avuse parte
De multă carte.
Şi cum în viaţă nu-i hotar
Şi totul e posibil,
Ajunse-un invincibil
Critic literar.
Îl stăpânise boala
Criticii nefaste,
Jura că toate cărţile
Sunt proaste.

Morala
Este de prisos,
Doar şoricelul ştie ce a ros.

poezie de Petru Miloş (5 februarie 2007)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepoţii

În viaţa mea, nicicând n-aş fi crezut
Că am să fiu vreodată fericit
De-ai mei copii pe care i-am făcut,
Pân' ce nepoţii-n lume s-au ivit,

Căci de ai mei băieţi ce-au tot crescut
Zi după zi, fi'nd veşnic ocupat,
Abia acum, când anii au trecut,
Realizez că nu m-am bucurat,

Dar de nepoţi, adică nepoţei,
Când vin la noi mereu sunt bucuros,
De cum apar şi-n braţe-mi sar toţi trei,
Şi cerul pare mult mai luminos!

Iar mai apoi devin chiar exaltat,
Când facem câte-o boacănă, belea...
Nici vorbă... cum pe vremi eram blamat,
Nevastă-mea de mine să se ia!

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!