Umor despre religie și înălțime
citate amuzante/comice despre religie și înălțime.
Politică înaltă
Depinde
Pe cine
ai
călcat
pe
bombeu
Pe
Diavol
sau
Pe
Bunul Dumnezeu
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (1 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dumnezeu nu poate să intre în om decât micșorându-se, așa de mică-i poarta - de asemenea deghizându-se, prezentându-se sub nume false, așa de incomprehensibilă și de indezirabilă este adevărata sa natură pentru omul din carne și orgoliu. Dar, o dată intrat își reia adevărata statură și adevăratul nume și ne dinamizează limitele și eul. "Scopul scuză mijloacele" este valabil și pentru el! Așa se explică, în practica religioasă, necesitatea acelor reducții la uman ale divinului și a atâtor semi-minciuni care sunt ca învelișul farmaceutic al celor mai înalte adevăruri.
Gustave Thibon în Ignoranta înstelată
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iona și kikayonul
Când Domnul l-a trimis
În misiunea sa de profet
Iona s-a îmbarcat la Iope
Să fugă departe la Tarsis.
S-a acuns în cală și s-a culcat
Ca un fiu risipitor și nepăsător
Față de harul primit.
Precum un copil dezmierdat
S-a lăsat apoi aruncat în mare
Într-un un roller coaster marin,
Care l-a urcat pe talazuri înalte
Si l-a coborât la temeliile munților,
Iar el s-a speriat de moarte,
Încât trei minute au părut
Trei zile și trei nopți nesfârșite;
A strigat și s-a rugat către Domnul,
Și a promis că va fi ascultător,
Că va împlini toate făgăduințele
Dacă se va vedea acasă,
La tempul cel sfânt!
[...] Citește tot
poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi bine să uiți
- Ar fi bine s-o uiți! îi spuneam inimii,
uit-o, îți spun! Îi strigam furios,
așază lespezi înalte de liniște în urma ei,
uit-o!, suflând încet, dă zbor păpădiei străine...
- Ușor de zis! Mi-a răspuns nicicând
n-a fost dat nimănui a uita
focul în care piere arzând.
- Uitați-o! le strig ochilor pentru Dumnezeu,
alungați-o din lacrimă și din lumină,
uitați-o, vă spun!
- Eram niște cratere stinse, mi-au spus, lumina
nu mai găsea drumul spre noi.
Ca niște afumate răni de glonț,
spre lume aținteam
sticloase întrebări încremenite. Doar ea,
buzele ei, aburind ușor geamul subțire, uscat,
lumini reaprinse în ferestrele reci. Doar ea
lumini fierbinți, în mijlocul cărora
tolănită, domnește.
[...] Citește tot
poezie de Geo Dumitrescu din Nevoia de cercuri (1966)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre religie și înălțime, adresa este: