republică

Ţăranul: Mie măgar îmi trebuia, nu republică.

replică din piesa de teatru Dracula (Carnavalul durerii), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

România este o republică în care fiecare se crede rege.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Republicanii vor înceta să spună minciuni despre Democraţi, noi vom înceta să spunem adevărul despre ei.

citat din Adlai E. Stevenson
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efimiţa (curioasă): Da' ce spunea în scrisoare?
Leonida (cu importanţă): Patru vorbe, numai patru, da' vorbe, ce-i drept! Uite, ţiu minte ca acuma: "Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica! Vivat Prinţipatele Unite!" şi jos iscălit în original "Galibardi".

replici din piesa de teatru Conu Leonida faţă cu reacţiunea, scenariu de Ion Luca Caragiale (1880)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonida: Aşa, cum îţi spusei, mă scol într-o dimineaţă, şi, ştii obiceiul meu, pui mâna întâi şi-ntâi pe "Aurora Democratică", să văz cum mai merge ţara. O deschiz... şi ce citesc? Uite, ţiu minte ca acuma: "11/23 Făurar... a căzut tirania! Vivat Republica!"

replicile de început din piesa de teatru Conu Leonida faţă cu reacţiunea, scenariu de Ion Luca Caragiale (1880)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În secolul nostru s-a născut şi s-a sfârşit un stat foarte interesant, pe care nu-i este permis unui istoric conştiincios să-l piarză din vedere. Voi să vorbesc despre Republica de la Ploeşti, un stat care, deşi a durat numai vreo cinsprezece ore, a marcat desigur o pagină celebră în istoria contemporană.

Ion Luca Caragiale în Boborul (1896)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonida: Când aude de libertate, sare şi dumneei răposata din pat... Că era republicană! Zic: găteşte-te degrab', Miţule, şi hai şi noi pe la revuluţie. Ne îmbrăcăm, domnule, frumos, şi o luăm repede pe jos pân' la teatru... (cu gravitate) Ei, când am văzut... Şi ştii că eu nu intru la idee cu una cu două...
Efimiţa: Ţi-ai găsit! Dumneata nu eşti d-ăia. Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.

replici din piesa de teatru Conu Leonida faţă cu reacţiunea, scenariu de Ion Luca Caragiale (1880)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Luaţi aceşti bani! Trebuie să vă cumpăraţi calciu! Altfel nu vă creşte dantura de răpitor! Aveţi nevoie de lapte! Reprezentaţi o democraţie tânără. Una, de-a dreptul infantilă...
Ofiţerul: Domnule...
Autorul: Luaţi, domnule ofiţer! Nu vă sfiiţi! Este obligaţia mea morală de cetăţean. Nu vreau mare lucru în schimb! Puţină hârtie de scris, abonament la o televiziune prin cablu, o bere şi doi mititei prăjiţi, de Ziua Republicii...
Ofiţerul (se ridică): Domnule! Vă rog să vă ridicaţi! (Îl ajută să se ridice.) Păstraţi-vă banii! Statul sprijină dezinteresat cetăţeanul! Pentru aceasta a fost creat...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moisescu (Formează crispat un număr de telefon): Alo! Fondul Monetar Internaţional? Bună ziua, la telefon Moisescu, şef de stat în Absurdistan. Unde este republica Absurdistan? Nu, nu e chiar în Vest. E la vest de Est. Avem nevoie de un împrumut de un miliard de piaştri. Cum să nu aveţi? (Pauză.) Dar aţi dat la toată lumea... Ce-aţi spus? Nu prezentăm garanţii constituţionale? Suntem neguvernabili? Care mineri, domnule? Respectăm drepturile omului, veniţi să vedeţi... Na, că a închis! (Moisescu formează alt număr. Toţi ceilalţi îl privesc în linişte.) Alo! Banca Mondială? Să trăiţi! Moisescu la telefon. Ce mai facem? Da, mai trăim. Într-adevăr, e un miracol că mai trăim. Suntem în plin deşert. Nu mai avem nici materii prime, nici combustibil. Da, da! Fireşte că am rupt-o cu trecutul. Fireşte că vrem să ne retehnologizăm. Deocamdată, vrem să supravieţuim. Vrem urgent un miliard de piaştri. Nu, nu-i vom face praf. Vrem să cumpărăm lapte praf. E jale mare. Da, aveţi dreptate, avem şi noi vaci. Ale noastre, după Revoluţie nu se mai lasă mulse. Da, da, un miliard de piaştri, rambursabil şi cu dobândă. Cum? Nu-mi puteţi da decât un milion? Ce să facem cu un milion? Cum să ne retehnologizăm cu un milion de piaştri? Alo! Alo! Na, că a închis! (Moisescu formează un alt număr de telefon.) Alo, cu amiralul Noe, vă rog! Noroc! Moisescu la telefon. Ascultă Noe, trebuie să apară un petrolier încărcat, din Mesopotamia. Exact. Dacă nu vine la timp, va fi potop. Nu ştii unde este? Păi ce amiral eşti dumneata, Noe? Cum? Pe muntele Ararat? Aţi înnebunit? Ce să caute un tanc petrolier în vârful unui munte? Dirijaţi-l spre Tomis! Poftim? N-ai auzit de Tomis? Spre Constanţa, nătărăule! (Moisescu pune receptorul jos. E abătut. Grupul pare înţelegător.) Nu mai pot. Aşa nu se mai poate. Asta nu mai e tranziţie. Asta e batjocură. Ce-aţi face voi în situaţia mea?

replică din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!