Umor despre versuri și viață
citate amuzante/comice despre versuri și viață.
Constatare
Femeia-i bucuria vieții
Și asta din motive varii;
În versuri o slăvesc poeții,
De regulă, celibatarii.
epigramă de Nicușor Constantinescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lira
Agățată într-un cui
Zace lira nu-știu-cui.
Zace lira unui om,
Sau e plânsul vreunui pom?!
Ce poet ar vrea s-o cânte
Pe aripile-i răsfrânte?!
Care muză să-l inspire,
Cărui vers să-i dea citire?!
Ce minciună să-i mai zică?
Una mare? Una mică?
Ori să-i spună verde-n față:
- Ești o liră fără viață!
Ești un plânset fără leac,
Ești o umbră de copac
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa (17 noiembrie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comedia artei și a vieții
Nu știu
cum am ajuns iar
pe
câmpul minat al copilăriei
Iarba-i până la genunchi
și
crește în continuare
Cărțile sunt jucăriile mele preferate
Mă joc numai cu tine dragoste
Partidele noastre
durează de-o viață
Așa că înțeleg foarte bine
De ce ura mă invidiază și ea
tot
din copilărie
Însă
nu mă plâng decât în versuri
Dacă se poate
albe În afara foilor pe care scriu
n-am mai văzut zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De 8 martie
De-am dat, o viață, daruri tuturor,
Azi fac cadouri numai din cuvinte
Ce le-mpletesc, cu drag, în mărțișor,
Ca un zgârcit datornic, dar cuminte.
Am pus în cui risipele curente
Și cum fac eu, sfat bun le dau la toți,
Căci toate aceste daruri inocente
Creează tensiune între soți.
Mai bine versuri scrise în cascade,
Cuvinte slobozite în șarade
Ca trubadurul, lira ce și-o plimbă.
De ce la daruri, azi, am renunțat?
Iată răspunsul, vârstei resemnat:
Când anii trec, părerile se schimbă.
sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trifon (cu un aer nevinovat, inept): Excelența voastră a cerut să-mi completez cultura generală... (Citește, cu oarecare dificultate.) Se ia o pulpă de miel... se împănează cu usturoi...
Samson (serios, logic): Ajunge! Nu poți deveni înțelept citind "Cartea de bucate"!
Trifon: Cu cât citesc mai mult, cu atât mi se face mai foame... (Citește.) Se adaugă sare și piper...
Samson (îi smulge cartea din mână): Ajunge, am spus! Mintea ta nu sporește memorând rețete culinare! Eu am ajuns cult, subtil și spiritual, buchisind literatura veche! Pune mâna pe clasici, măgarule! Ehei! Ce vremuri! Când umblam eu la școală, era clasa plină de clasici! (Citește din volumul de versuri.) "Dar somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă"! (Brusc, aruncă volumul pe birou.) Trifoane! (Trifon dormitează.) Cine e șef la Direcția Generală a Vămilor? (Pe jumătate adormit, Trifon nu răspunde.) Vreau să știu dacă viața este scutită de taxe vamale. (Trifon îi aruncă o privire buimacă, dar nu răspunde.) Am descoperit un adevăr metafizic fundamental: viața este o chestiune vitală. (Pauză.) Un vameș al vieții, adică un conțopist al guvernului ne taxează, pe motiv că trăim! Trifoane! (Îl zgâlțâie violent.) Trezește-te, derbedeule! Este amenințat un drept elementar din Codul Muncii!
replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O aventură galantă
Într-o seară, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventură,
Nici cu Haike, nici cu Sură,
O coniță delicioasă,
Nici urâtă, nici frumoasă,
Și-am intrat cu ea în vorbă,
Nici de Cosmos, nici de ciorbă.
Avea ochii ca doi aștri,
Nici căprui, dar nici albaștri,
Gura dulce, zâmbitoare,
Nici prea mică, nici prea mare,
Sânii, două rândunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Și vorbind cu ea în șoaptă
Nici prostuță, nici deșteaptă.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amicului meu Gion
Marea cu talazurile
Lumea cu necazurile!
sau
La mer avec ses vagues
Le monde avec ses blagues!
Ei, da, Gion!... Academia
este oarbă ca toți orbii...
Declarămu-ne-mpotrivă-i
și strigăm urbi et orbi,
Că ctitoriceasca țâfnă
îi dă brânci p-un povârniș,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atât brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicând coarda de sol,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Umor despre versuri și viață, adresa este: